1 Februarie
• Pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Trifon
Trifon s-a născut din părinţi săraci în satul Lampsacus din Frigia. El în copilăria lui păştea gâştele. Încă din acea copilărie el putea vindeca bolile care îi cuprindeau pe oameni şi pe animale şi alunga duhurile rele. În acel timp în Imperiul Roman împărăţea Gordian, a cărui fiică, Gordiana, era lovită de nebunie; din cauza bolii fiicei lui împăratul suferea cumplit. Duhul cel rău a vorbit însă prin gura Gordianei spunând că nimeni nu-l va putea arunca afară în afară de Trifon. După ce mulţi cu numele Trifon au fost chemaţi din toată împărăţia, prin Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu, a fost aflat şi acest Trifon, şi chemat la împăratul. Ajungând la Roma, Trifon a vindecat-o pe Gordiana de duhul necurat. ]mpăratul l-a încărcat de daruri, pe care Trifon le-a împărţit pe toate săracilor. Când a ajuns la locul lui de baştină, în satul său, acest tânăr sfânt a continuat să pască gâştele şi să se roage lui Dumnezeu. Luând împărăţia Decius şi pornind acesta crunta lui prigonire împotriva creştinilor, a fost prins şi Sfântul Trifon şi torturat bestial pentru credinţa lui în Hristos. El a îndurat toate schingiuirile cu bucurie, zicând: „O, de m-aş învrednici să mor în aceste chinuri pentru Numele Stăpânului meu, Domnului şi Dumnezeului meu Iisus Hristos”. Chinurile însă nu au putut să-l vatăme cu nimic, pentru care chinuitorii l-au osândit la moarte prin tăierea capului. Sfântul Trifon s-a rugat înaintea morţii, şi şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu la anul 250 de la Hristos.
• Pomenirea Sfintelor Muceniţe Perpetua şi Felicitas, a Sfântului Mucenic Satirus şi a celor împreună cu dînşii
Fiind creştini, aceştia toţi au fost aruncaţi în temniţă în timpul împărăţiei lui Septimus Severus. Sfânta Perpetua, care era din înalta aristocraţie, îi încuraja să nu se teamă a muri pentru Hristos. În vis Perpetua a văzut o scară în care erau înfipte tot felul de instrumente de tortură, care ducea până la cer. La piciorul scării se afla un balaur înfricoşător. Ea a văzut cum Satirus a alergat primul pe scară, în sus, fără să se vatăme de nimic, şi că odată ajuns sus îi strigă ei: „Perpetua, te aştept! Vino, dar bagă de seamă la şarpe!”. Luând putere de la acest îndemn, Perpetua alergă şi călcă pe capul şarpelui ca pe întâia treaptă a scării, apoi repede ajunse la vârf. Acolo Perpetua văzu Poarta Raiului şi, dincolo de ea, bunătăţile cereşti, minunatele locaşuri cereşti, pe care Perpetua le văzu în vedenie. Când îşi povesti visul, toţi prizonierii văzură că grabnic vor muri, şi că întâiul va fi Satirus, ceea ce se şi întâmplă. Satirus a fost ucis mai întâi, apoi Perpetua, apoi toţi ceilalţi, unul câte unul. Ca nişte miei ucişi pentru Hristos, Mielul lui Dumnezeu, ei au primit de la Hristos veşnica răsplată a Împărăţiei Luminii. Ei cu toţii au primit mucenicia între anii 202 şi 203.
• Pomenirea Sfântului Cuvios Petru din Galatera
La vârsta de şapte ani Petru îşi lăsă casa părintească pentru dragostea lui Hristos şi se duse în pustie. Aici, cu postiri şi privegheri, Petru ajunse la aşa desăvârşire încât prin Duhul Sfânt lucra multe minuni, în al nouăzeci şi nouălea an al vieţii sale, acest Sfânt Petru s-a mutat la Hristos.
Cântare de laudă lui Hristos – Pomul Cel de Aur
Un pom de aur a crescut
Purtând trei ramuri
Iar în ele se află nişte păsări albe ca zăpada.
Dar păsările au căzut
În adâncul cel mai de dedesubt,
În întunericul răutăţii,
Nebuniei, foamei şi durerii.
Albele păsări cu totul au fost înghiţite de el,
Fără să mai poată să se înalţe vreodată.
Pomul cel de aur, cuprins de milă,
Porni tainic sfat Al Celor Trei Ramuri de Aur.
Una dintre Ele se aplecă în înfricoşatul adânc
Şi ridică cuibul căzut al păsărilor albe,
Pe vârf de munte îl înălţă.
Astfel Hristos Ramura Cea de Aur
S-a aplecat în mijlocul pământului
Şi l-a ridicat pe om
La slava Treimii.
În pomul de aur acum, între Cele Trei Crengi de Aur,
Păsările albe ca zăpada
Cântă fericite din nou.
Cugetare
Rugăciunea Sfântului Trifon înaintea morţii:
„O, Doamne, Dumnezeule al dumnezeilor şi Împărate al împăraţilor, Sfinte al sfinţilor, îţi mulţumesc Ţie că m-ai învrednicit ca alergarea mea până la capăt să o săvârşesc. Şi acum mă rog Ţie ca mâna necuratului diavol să nu se atingă de mine, să nu fiu tras eu în acest ceas în întunericul cel mai din afară. Ci pe îngerii Tăi trimite-i să mă poarte întru locaşurile Tale şi moştenitor al Împărăţiei celei dorite să mă facă. Primeşte sufletul meu şi ascultă rugăciunile tuturor celor care se roagă Ţie întru pomenirea mea. Priveşte către ei din Locaşul Tău cel Sfânt şi dăruieşte-le milele Tale cele bogate şi nepieritoare. Căci Tu eşti Unul Bun şi Milostiv şi Dătătorul tuturor bunătăţilor în veacul vecilor, Amin”.
Pentru că Trifon a luat mucenicia în Niceea şi multe minuni s-au săvârşit acolo după aceea la sfintele sale moaşte, cetăţenii Niceei au voit să-l îngroape pe Trifon în cimitirul lor. Dar sfântul li s-a arătat în vis şi le-a poruncit să-i împlinească dorinţa lui de a fi dus şi îngropat în satul lui, Lampsacus, unde păştea gâştele pe când era copil.
Luare aminte
Să luăm aminte la Mântuitorul Hristos Care este Aerul cel proaspăt şi sănătos al sufletului:
- La Hristos Aerul proaspăt şi sănătos pe care îl respiră sufletul şi astfel se mântuieşte de orice stricăciune;
- La Hristos Aerul proaspăt şi sănătos pe care l-au respirat prorocii, apostolii şi sfinţii, făcându-se cu totul sănătoşi cu sufletul;
- La Hristos Aerul proaspăt şi sănătos al sufletului meu, care alungă putoarea păcatului din mine şi-mi face sufletul curat, sănătos şi fericit.
Predică
Despre Cuvântul lui Dumnezeu cel curăţitor ca focul – „Acum sunteţi curaţi, pentru cuvântul pe care vi l-am spus” (Ioan 15:3).
Cu cuvântul Său Dumnezeu a creat lumea; prin Cuvântul Său El a reînnoit lumea; cu cuvântul Său El a iertat păcatele; cu cuvântul Său El a vindecat bolile; cu cuvântul Său El a scos afară demonii; cu cuvântul Său El a potolit mânia furtunii şi vântului. Prin Cuvântul Său El curăţeşte şi acum oamenii, ca aceştia să aducă roadă multă. Aşa cum sunt viţele, când sunt curăţite şi tăiate, aşa este atotputernic cuvântul lui Dumnezeu căci este rostit de Cel Atotputernic. „Cu Cuvântul Domnului cerurile s-au întărit” (Ps. 32 : 6).
Cuvântul lui Dumnezeu este strălucitor ca soarele, dar, atunci când trebuie, este şi arzător ca razele lui şi îi arde pe toţi cei care merg împotriva Lui. Cuvântul lui Dumnezeu este dulce ca mierea ,dar, atunci când trebuie, este şi amar ca leacul cel mai amar. Cuvântul lui Dumnezeu este binevenit ca un prieten ce bate la uşă atunci când este mai mare nevoie de el, dar, atunci când trebuie, Cuvântul lui Dumnezeu este ca un judecător care vădeşte de păcat şi care judecă, fără să te mai poţi îndreptăţi.
Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat, drept, înţelept şi milostiv şi de aceea este atât de Atotputernic. Nimeni şi nimic, în cer sau pe pământ, nu-i pot sta vreodată împotrivă. Şi cuvântul omenesc este atotputernic atunci când este adevărat, drept, înţelept şi milostiv. Dar aşa cum boala poate să-l epuizeze şi să-l slăbească şi pe un uriaş, făcându-l să devină mai slab ca un copil, tot aşa falsitatea, minciuna, nedreptatea, nebunia şi nemilostivirea slăbesc cuvântul omenesc atât de mult, încât el devine un nimic, asemenea scheunatului vulpii la lună. Cuvintele omului care este scump cu cuvintele sunt făurite din argint curat.
Cuvântul Tău, Doamne, este adevărul şi viaţa. Curăţeşte-ne pe noi cu Cuvântul Tău Atotputernic aşa cum i-ai curăţit şi pe Apostolii Tăi, ca să putem şi noi să aducem roadă multă şi să ne învrednicim Împărăţiei Tale, căci a Ta este slava şi mulţumirea în veci, Amin!
→ Vezi și: Acatistul Sfântului Mucenic Trifon (text)
→ Vezi și: Viața Sfintei Perpetua pentru copii (desen animat)
† Sfântul Nicolae Velimirovici 