Cea de-a doua săptămână: Păzește-ți inima!

„Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din postul_pasteluiea izvorăşte viaţa.” (Pilde 4:23)

1. Gospodarul îşi păzeşte de păsări ţarina însămânţată, şi de omizi livada şi îşi păzeşte de fiare stâna, dar nimic altceva nu îşi păzeşte gospodarul precum casa de tâlhari, de foc, de ape, de fulgere, şi de toată necurăţia. Ce e casa pentru gospodărie, este inima pentru om. Pentru acesta s’a zis: „Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima”.

2. Din inimă izvorăşte sânge, iar în sânge e sufletul. Precum e sufletul în inimă, aşa e în tot omul. Dacă apa în izvor este sărată, este sărată şi în râu; dacă e dulce în izvor, va fi dulce şi în râu. Cum e izvorul, aşa-i şi vărsarea râului.

3. Dacă şarpele te muşcă de deget, otrava lui n’ar lucra, dacă sângele n’ar duce-o la inimă. Când doctorul pune pe deget un leac, leacul nu ar ajuta dacă sângele nu l-ar duce la inimă. La inimă ajunge şi otrava, şi leacul. Tot ce otrăveşte viaţa şi tot ce lecuieşte viaţa trebuie să ajungă la inimă şi să treacă prin inimă.

4. Acolo unde este centrul sistemului circulator sanguin trupesc, acolo este şi centrul sistemului circulator duhovnicesc. Inima trupească este organ al inimii duhovniceşti. Şi chiar dacă asta este realitatea, totuşi şi această realitate e o mare taină.

5. Cu adevărat de nepătruns este această taină pentru mintea noastră, pentru că mintea este mai mică decât inima,  iar inima cuprinde mintea, nu mintea inima. Partea nu înţelege întregul şi nici cele mai de jos nu înţeleg cele înalte. Dumnezeu aşa a vrut şi aşa a rânduit. Fericit este cel ce mai puţin cercetează tainele fiinţei lui Dumnezeu şi mai mult ascultă de poruncile lui Dumnezeu şi mai mult simte iubirea lui Dumnezeu în inima lui!

6. Sufletul este înveşmântat în porfira sângelui; iar când veşmântul este aşa de simţitor, cu atât mai mult este ceea ce acoperă veşmântul! Precum un pai poate molipsi şi strica sângele, aşa şi un singur cuvânt, o singură privire, un singur gând poate molipsi şi strica sufletul.

7. De aceea, să asculţi de doctorul omenesc când te învaţă: Îngrijeşte-te de sângele tău! Dar cu atât mai mult, să asculţi de doctorul Dumnezeu, când îţi porunceşte: Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa. Păzeşte-ţi inima în inimă, miezul în coajă, flacăra în sânge, viaţa în veşmântul trupului. Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, fiul meu – zice Domnul.

8. Când şarpele muşcă mâna, mâna se leagă cu un garou, ca sângele otrăvit din mână să nu se ducă în inimă şi să strice izvorul sângelui. Când auzi un cuvânt rău, astupă-ţi auzul, ca otrava cuvântului să nu coboare până la inima ta şi să nu strice izvorul vieţii tale, fiul meu!

9. Când vine bogăţia, nu îţi lipi inima de ea, spune Înţelepciunea în Cartea Vieţii. Îngrădeşte-ţi inima de bogăţie cu un gard înalt până la ceruri, ca inima ta neîntinată şi curată să se păzească pentru Cel ce o caută zicând: Fiule, dă-mi inima ta!

10. Mai stă scris în Cartea Vieţii: Inima împăratului este în mâna lui Dumnezeu. Dacă împărăţeşti asupra patimilor atunci eşti un împărat adevărat. Atunci inima ta este în mâna lui Dumnezeu. Iar această mână conduce fără greşală inima ta şi o îndreaptă spre împărăţia luminii şi a vieţii veşnice.

11. Dacă în cea dintâi săptămână a Postului Mare ţi-ai întărit convingerea că inima ta este a Dumnezeului şi Tatălui tău; dacă te-ai hotărât cu tărie să i-o dai Lui, atunci în a doua săptămână învaţă să îţi păzeşti inima. Deprinde-te cu lupta vitejească pentru neîntinarea şi curăţia inimii tale, pentru a putea întoarce acest dar Celui ce ţi-a dăruit toate.

12. Luminează-ţi inima cu credinţa, întăreşte-o cu nădejdea, încălzeşte-o cu dragostea, cădeşte-o cu rugăciunea, curăţă-o cu lacrimile, hrăneşte-o cu Sângele Domnului şi o înalţă spre cer precum o candelă aprinsă. Numai aşa vei putea aştepta cu pace trecerea din această lume pământească în lumea cerească, fără cutremurul păcătosului sau mustrarea conştiinţei. De aceea, în această a doua săptămână a Postului Mare, înnoieşte des sfatul Tatălui: Mai înainte de toate cele ce se păzesc, păzeşte-ţi inima, căci din ea izvorăşte viaţa.

vinieta

(Sf. Nicolae Velimirovici – „Inima în Marele Post”, în traducere din limba sârbă de Ionuț și Sladjana Gurgu, Ed. Predania, București, 2010, http://www.predania.ro)

Acest articol a fost publicat în Inima în Marele Post și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Cea de-a doua săptămână: Păzește-ți inima!

  1. Hmmm... spune:

    Am incercat sa gasesc locul potrivit de a pune intrebarea,dar n-am gasit…deci voi pune aici intrebarea sau intrebarile : De ce catolicii n-au traditia de-a vopsi ouale,de regula in rosu,asa cum o avem noi ortodoxii ??? De ce doar o parte dintre catolici,si ma refer la aceia ce sunt minoritari in tarile ortodoxe,vopsesc ouale ? Sa fie ca au fost”influentati” de majoritarii ortodoxi si au preluat si ei cate ceva din traditia ortodoxa ???
    Acum sa te vad ! : )))

    • Admin spune:

      Ne cerem iertare că am întârziat cu răspunsul.

      1) Din cate știm noi, catolicii vopsesc ouă, însă folosesc toate culorile (inclusiv roșu). Totuși, ar fi mai potrivit să-i întrebați pe ei, nu credeți?🙂
      2) E posibil să faceți confuzie între catolici și greco-catolici. Va sugerăm să vă documentați asupra diferențelor dintre aceștia.

      Hristos a înviat!🙂

  2. Hmmm... spune:

    Adevarat a inviat !
    Nu stiu de ce crezi ca-i confund cu greco-catolicii ! Ma refeream strict la catolici !
    Am observat ca minoritarii din Romania ce sunt catolici vopsesc si ei ouale,insa nu stiu sigur ce tip de catolici sunt,nu i-am intrebat ! 🙂
    De asemnea am vazut la televizor cum la americani(USA),unii dintre ei,cand au sarbatorit Pastele, faceau intrecere cu niste oua rosii pe care le rostogolea si cine ajungea primul castiga ! Spunea ca este o traditie acolo,dar ma tem ca nu are atat de multi ani ca sa fie considerata „traditie” si mai cred ca a fost inprumutata,probabil,de la ortodoxi sub pretextul unei intreceri,ca sa-si poata vopsi si ei ouale ! Nu stiu ce fel de catolici erau,insa din raspunsul pe care mi l-ati dat reiese ca,CATOLICII,vopsesc si ei ouale,insa eu traiesc intr-o tara catolica,una din cele mai catolice tara din Europa,si nici vorba de asa ceva !
    Credeam ca voi puteti sa ma lamuriti in legatura cu intrebarile din primul meu mesaj !

    • Admin spune:

      Așa cum am zis, catolicii au acest obicei, însă probabil diferă de la o regiune/țară la alta. Dacă trăiți într-o țară majoritar catolică și intrați în contact cu ei, i-ați putea întreba.

      Nu putem să vorbim noi despre catolici, cum nici catolicii despre noi. Întrebați ortodocșii despre Ortodoxie (și tot ce ține de ea) și pe catolici despre catolicism. Așa e corect😉

      Doamne ajută!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s