Zis-a Domnul: Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul
(Mat. 5 : 5), adică: cei ce nu se înghesuie în primele rânduri, cei dintâi vor ajunge; şi cei ce nu se întrec pentru bogăţie, şi cei ce nu se lăcomesc pentru pământ, le vor dobândi.
Fraţii mei, trebuie să punem în armonie gândirea noastră cu gândirea lui Dumnezeu. Altminteri ne vom amăgi în fiecare ceas şi la fiecare pas.
Nu degeaba grăieşte marele Apostol al lui Hristos: „Iar noi avem mintea lui Hristos.” (I Cor. 2:16). De aceea apostolii au putut să cugete fără greşeală, să propovăduiască fără greşeală, să judece şi să lucreze fără greşeală. Pentru că au preschimbat mintea omenească în minte dumnezeiască, pentru că au cugetat nu precum oamenii, ci precum Dumnezeu.
Oare cine dintre oameni ar fi zis că cei blânzi vor moşteni pământul? Cei blânzi, nu cei îngâmfaţi; cei blânzi, nu cei aspri; cei înfrânaţi, nu cei răpitori; mieii, nu lupii. Nimeni din cei ce cugetă pământeşte, şi toţi cei ce cugetă dumnezeieşte. Cei blânzi vor moşteni pământul pentru care se luptă şi îşi varsă sângele cei îngâmfaţi, cei lacomi şi cei mânioşi. Au murit marii cuceritori de pământuri străine, şi n’au luat cu ei pământurile cucerite, nici nu le-au putut lăsa urmaşilor. Ţările cucerite de Alexandru cel Mare, Cezar, Ginghis Han şi Napoleon nu le-au moştenit fiii lor, ci cu totul alţii, pe care ei nici nu-i cunoşteau, care nici măcar nu luptaseră alături de ei. Cum aşa, vă veţi întreba? Uite aşa. Şi pentru că, iată, gândirea omenească a oamenilor necredincioşi nu se potriveşte cu gândirea dumnezeiască.
Priviţi ţara Rusească. Cea mai întinsă ţară dintre toate ţările lumii. Şi aceasta e ţara unui popor blând. Cea mai mare ţară din vremea noastră este stăpânită de cel mai blând popor din lume.
Iată, v’am arătat dovada neîndoielnică cum că este adevărat cuvântul lui Hristos: „Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul”. Într’adevăr, nu aveţi nevoie de o dovadă mai limpede şi mai concretă decât pravoslavnica Rusie şi ruşii ortodocşi. Nenumăraţi răpitori şi asupritori au cârmuit peste această ţară întinsă, pe care acum o moştenesc blânzii ruşi. Asupritorii mor fără moştenitori, iar cei blânzi moştenesc pământul lor. Răpitorii lasă urmaşilor cu limbă de moarte pământurile supuse, dar Dumnezeu îi pierde pe aceştia, iar pământurile sânt moştenite de cei blânzi şi neînsemnaţi. De aceea, bine a zis Sfânta Scriptură: „Cel necredincios adună, dar nu ştie pentru cine adună”. Ştie Dumnezeu, dacă nu ştie acela. Iar Dumnezeu îi dă cui voieşte El, nu cui i-a lăsat necredinciosul moştenire.
Ce răpeşti, omule păcătos? Răpeşti ce nu este al tău.
Pentru cine răpeşti? Pentru cel ce nu este al tău.
Dacă ai minte, vino-ţi în fire. Dacă ai înţelegere, înţelepţeşte-te. Ale Domnului sânt cerurile şi al Domnului pământul. Şi dacă pământul este al lui Dumnezeu, poţi oare răpi cele ale lui Dumnezeu? Când te lupţi împotriva oamenilor şi răpeşti pământuri, nu lupţi împotriva oamenilor, ci împotriva lui Dumnezeu, şi nu răpeşti pământul de la oameni, ci de la Dumnezeu. Stăpânul cerului şi al pământului stă la hotarul ţarinii tale, şi te priveşte când ari. Stăpânul soarelui, al lunii şi-al stelelor te priveşte cum cotropeşti pământ străin, cum nimiceşti cetăţi, cum ucizi oameni, cum pârjoleşti totul, cu mândrie şi cu laudă de sine, o! trufaşă prostie. Stăpânul soarelui, al lunii şi-al stelelor este Stăpânul pământului cotropit de tine şi al cetăţilor nimicite, al oamenilor ucişi şi al caselor arse.
Cum te vei înfăţişa înaintea Lui? Unde îţi este avocatul?
Cum Îi vei plăti pagubele? Te va măcina ca secara la moară. Vino-ţi, dar, în fire! Înţelepţeşte-te, deci! Nicicând de la zidirea lumii, nimeni nu s’a luptat împotriva unui popor binecredincios fără să lupte împotriva lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu a rămas nebiruit, iar năvălitorul a fost trecut ca sămânţa prin moară. Că Cel Preaînalt stăpâneşte preste împărăţia oamenilor, şi cui va vrea o va da pre ea. (Dan. 4:22), Iată lumina! Iată descoperirea! Iată neîndoielnicul adevăr! Fiecare împărăţie din această lume este avuţia lui Dumnezeu, şi Dumnezeu o dă cui voieşte El, astăzi unuia, mâine altuia.
Azi îngăduie ca nebunul şi îngâmfatul să şadă pe tron, iar mâine îl răstoarnă şi-l ridică în loc pe cel mai mic dintre oameni.
Sau cum a spus Maica Domnului despre Dumnezeu: „Pogorât-au pre cei puternici de pre scaune, şi au înălţat pre cei smeriţi.” (Lc. 1:52). Acestea sânt toate, acesta e tot ce trebuie să ştiţi în această viaţă. Dacă ar fi ştiut europenii botezaţi acestea, nu ar mai fi avut ultimele două războaie sângeroase, o pată pe istoria omenirii şi o ruşine a creştinătăţii. Dar nu au ştiut.
Când s’au gândit că le ştiu pe toate, de fapt nu ştiau nimic. Căci cu cât ştiau mai multe despre microbi, cu atât ştiau mai puţin despre Dumnezeu.
De aceea i-a lovit mâna grea a Domnului cerului şi al pământului. Dar voi, fraţilor, alegeţi: vreţi să mergeţi pe urma acestor barbari botezaţi ori pe cea a slăviţilor voştri strămoşi? Amin.
(Sf. Nicolae Velimirovici – „Prin fereastra temniței”, în traducere din limba sârbă de Ionuț și Sladjana Gurgu, Ed. Predania, București, 2009, http://www.predania.ro)
† Sfântul Nicolae Velimirovici 