25 decembrie – Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos (Proloagele de la Ohrida)

25 decembrie

• Prăznuirea Naşterii celei după trup a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristosnasterea_domnului

Iar cînd a venit plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său (Galateni 4: 4) să mîntuiască neamul omenesc. Iar cînd s-au împlinit nouă luni de la Bunavestirea adusă de Arhanghelul Gavriil Sfintei Fecioare Maria la Nazaret, cînd i-a zis: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har…iată, vei lua în pîntece şi vei naşte Fiu” (Luca 1: 28, 31), atunci a ieşit şi de la împăratul August porunca să se facă recensămîntul în tot imperiul, spre a se putea încasa taxele. Conform acestei porunci, fiecare trebuia să meargă şi să se înscrie în cetatea lui. De aceea au mers la Betleem Dreptul Iosif şi cu Fecioara Maria, Betleemul fiind oraşul lui David, iar ei fiind amîndoi din seminţia lui David. Dar cum în acel mic oraş se strînseseră pentru înscriere mulţime de popor, losif şi Maria nu au putut afla acolo o gazdă la care să tragă, şi de aceea au intrat într-o mică peşteră pe care păstorii din împrejurimi o foloseau ca staul pentru animale. În acea mică peşteră, în noaptea dinspre sîmbătă spre duminică, 25 decembrie, Preasfînta Fecioară Maria a dat naştere Domnului şi Dumnezeului nostru lisus Hristos, Fiul ei. Ea L-a născut pe Domnul fără durerile fireşti naşterii femeilor, aşa cum şi de la Duhul Sfînt îl zămislise. De aceea ea L-a înfăşat cu mîinile ei, I s-a închinat Lui ca lui Dumnezeu, şi L-a aşezat în iesle. Atunci Dreptul losif s-a apropiat şi el şi s-a închinat Domnului Dumnezeu, Pruncul Hristos lisus, Cel născut din pîntecele preacurat al Fecioarei Maria. Atunci au venit şi păstorii din împrejurimi, cei vestiţi de Naşterea lui Mesia de către un înger al Domnului. El i-a călăuzit, iar ei au intrat în peşteră şi au căzut la pămînt închinîndu-se Domnului Dumnezeu, lisus Hristos Pruncul Nou Născut. Atunci au auzit păstorii cîntarea corurilor îngereşti: „Slavă întru cei de sus şi pe pămînt pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2: 14). Atunci au sosit şi cei trei Crai de la Răsărit, călăuziţi de minunata Stea, purtînd cu ei împărăteşti daruri: aur, smirnă şi tămîie. Ei s-au închinat Pruncului ca Unui împărat al împăraţilor Căruia i-au adus darurile lor bogate (Matei 2). Astfel a intrat în lume Acela a Cărui venire a fost vestită mai înainte de proroci şi Care S-a născut aşa cum s-a prorocit despre Dânsul: din Precurata Fecioară, în cetatea Beleemului ludeei, din seminţia lui David după trup şi la vremea cînd rege în Ierusalim nu va fi din neamul lui Iuda, ci va fi un rege de neam străin, acela fiind Irod. După multe tipuri şi preînchipuiri, vestitori, heralzi, proroci şi drepţi, înţelepţi şi împăraţi care au vestit venirea Lui de-a lungul a sute de ani, la urmă a venit şi El, Domnul lumii şi împăratul împăraţilor, spre a săvîrşi lucrarea de mîntuire a omenirii, care nu a putut fi săvîrşită de robii Lui. A Lui este veşnica slavă în veci, Amin!

Cântare de laudă la Naşterea Domnului, Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos

Pogorîtu-Te-ai din ceruri din iubire,

Întru tărîmul durerii, din frumuseţea eternă;

Dintru eterna lumină, întru al răului întuneric,

Tu mîna Ta întins-ai la cei sugrumaţi de păcat.

Uimitu-s-a cerul, cutremuratu-s-a pămîntul.

Binevenit eşti, Doamne, popoarelor, cîntaţi!

Din dragostea fierbinte cu care ai creat lumea,

Ca rob Tu Te-ai smerit, să-i mîntuieşt ipe robi;

Să rezideşti locaşul ce Adam dărîmat-a,

Să luminezi rătăciţii, pe păcătoşi să dezlegi.

Tu eşti Iubirea Căreia de umilinţi nu-i e teamă,

Doamne, Binevenit eşti Tu, al Mîntuirîi Stăpîn!

Din dragoste fierbinte,

O, Doamne Preafrumoase,

Ieşit-ai din lumina celor Heruvimi

Şi pogorîtu-Te-ai în peştera păcatelor noastre

Purtînd jaclia păcii la deznădăjduiţi.

Cum să Te-ncapă pe Tine?

S-a spăimîntat pămîntul!

Doamne, Binevenit eşti Tu,

Uimitelor Ceruri, cîntaţi!

Preafrumoasa Fecioară demult nădăjduia în Tine,

Pe ea Ţie pământul o a înălţat,

Ca prin ea să cobori de pe tronul măririi,

Şi să ne scapi de păcate pe noi, de pe pămînt.

O, Preasfîntă Fecioară, Cădelniţă de Aur,

Ţie ţi-aducem slavă, Maică plină de Har!

Cugetare

Domnul Iisus Hristos Cel născut la Betleem a fost închinat mai întîi de păstorii şi înţelepţii (astrologii) din Răsărit, adică şi de oamenii cei mai simpli, şi de cei mai înţelepţi ai acestei lumi.

Chiar şi astăzi, închinătorii cei mai sinceri ai Domnului Hristos, Dumnezeul şi Mîntuitorul lumii, sunt pe de o parte oameni cu adevărat simpli, iar pe de cealaltă cei cu adevărat înţelepţi.

Căci simplitatea pervertită şi înţelepciunea semi-doctă au fost totdeuna cei mai mari duşmani ai dumnezeirii lui Hristos şi ai Evangheliei Lui.

Dar cine au fost aceşti înţelepţi de la răsărit?

Inrebarea aceasta şi-a pus-o Sfîntul Dimitrie al Rostovului. El crede că

ei au fost regii unor cetăţi sau ţinuturi mai restrînse din Persia, Arabia şi Egipt. În acelaşi timp, ei erau adînc cunoscători ai ştiinţei astronomiei. Lor le-a apărut acea Stea minunată, care pe ei i-a înştiinţat de naşterea unui Împărat nou.

După Sfîntul Dimitrie al Rostovului,

steaua aceasta le-a apărut magilor cu nouă luni mai înainte de Naşterea Domnului Hristos, adică, la vremea Zămislirii Lui în pîntecele Preasfintei Fecioare Măria de Dumnezeu Născătoarea. Ei au petrecut nouă luni în studierea acestei stele, în pregătirea de călătorie, şi în călătoria propriu-zisă.

Ei au sosit la Betleem la foarte puţină vreme după Naşterea Mîntuitorului lumii.

Unul dintre magi s-a numit Melchior. El era foarte vîrstnic, cu plete lungi, albe, şi barba la fel. El I-a adus în dar Domnului aur.

Al doilea s-a numit Gaspar, el era cu faţa îmbujorată, tînăr şi fără barbă. El I-a adus în dar Domnului tămîie.

Al treilea s-a numit Baltazar, el era negru la faţă, şi cu barba foarte deasă. El i-a adus în dar Domnului smirnă.

După moartea lor, trupurile lor au fost mutate la Constantinopol, de la Constantinopol la Milano, iar de la Milano la Colonia [Koln]. Putem adăuga că aceşti trei înţelepţi au fost reprezentanţii celor trei rase principale de oameni descinse din cei trei fii ai lui Noe: Sem, Ham şi lafet. Magul din Persia i-a reprezentat pe urmaşii lui lafet [rasa albă], cel din Arabia pe ai lui Sem [semiţii], iar cel din Egipt pe cei ai lui Ham [rasa neagră].

Astfel, se poate spune că, prin intermediul celor Trei Crai de la Răsărit, întreaga umanitate s-a închinat Domnului Dumnezeu lisus Hristos întrupat.

Luare aminte

Să luăm aminte la frumuseţea sufletului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu:

  • La cum sufletul ei a fost strălucitor şi fără pată;
  • La cum sufletul ei a fost plin de pacea credinţei şi a nădejdii în Domnul;
  • La cum sufletul ei a fost plin de parfumul dulce al rugăciunii.

Predică

Despre Naşterea Domnului, Fiul lui Dumnezeu – „Ieşit-am de la Tatăl şi am venit în lume” (loan 16: 28).

Fraţilor, Unul Născut Fiul lui Dumnezeu, născut din veşnicie fără maică, S-a născut în timp din maică şi fără tată pămîntesc.

Naşterea Lui dumnezeiască este taină nepătrunsă a Sfintei Treimi în veşnicie, iar naşterea cea de pe pămînt este taină nepătrunsă a puterii lui Dumnezeu şi a dragostei Lui faţă de omenire.

Astfel, cea mai mare taină de pe pămînt corespunde celei mai mari taine din veşnicie. Fără să voim a iscodi această cea mai înfricoşată taină cu lumina întunecată a minţii noastre, să ne mulţumim, fraţilor, cu cunoaşterea faptului că mîntuirea noastră îşi are originea nu în vreun om sau fenomen de pe pămînt, ci în cele mai înalte şi nepătrunse culmi ale lumii dumnezeieşti, nevăzute.

Atît de mare a fost milostivirea lui Dumnezeu şi atît de înaltă este demnitatea fiinţei umane, încît însuşi Fiul lui Dumnezeu a pogorît din a Lui dumnezeiască veşnicie în timp, a pogorît din ceruri pe pămînt, a pogorît de pe tronul slavei în peştera păstorilor, numai pentru a salva omenirea, numai pentru a-i curăţi pe oameni de păcat şi a-i readuce în Paradis.

Ieşit-am de la Tatăl, acolo unde am avut totul, şi am venit în lume, care nu îmi poate da nimic. Domnul S-a născut în peşteră ca să arate că lumea toată nu este decît o peşteră întunecată, pe care numai El poate să o lumineze. Domnul S-a născut în Betleem, iar cuvîntul „Betleem” însemnează „Casă a Pâinii”; aceasta pentru ca să arate că El este singura adevărată Pîine a Vieţii demnă a fi mîncată de adevăraţii oameni.

O, Stăpîne Doamne lisuse Hristoase, Fiule Veşnice al Dumnezeului Celui Viu şi Fiule al Fecioarei Maria, luminează-ne şi ne hrăneşte pre noi cu Tine! Căci numai Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!

Acest articol a fost publicat în Proloagele de la Ohrida și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s