11 noiembrie – Sf. M. Mc. Mina; Sf. Mc. Ștefan de la Deceani, regele Serbiei; Sf. Mc. Victor și Ștefanida; Sf. Mc. Vichentie, diaconul; Sf. Cuv. Teodor Studitul; Sf. Cneaz Uroșița (Proloagele de la Ohrida)

11 noiembrie

• Pomenirea Sfântului Mare Mucenic Minasf_mc_mina

Sfîntul Mina a fost de neam egiptean, iar cu îndeletnicirea, ofiţer imperial. Fiind creştin adevărat cu credinţa, el nu a suferit necuratele jertfe idoleşti la care aveau obligaţia membrii armatelor romane, şi de aceea a ieşit cu desăvîrşire din rîndurile lor, părăsind nu doar armata, ci şi casa, cetatea, poporul şi toate cele ale preadeşartei lumi; şi a mers şi s-a sălăşluit în pustia unui munte, curăţindu-şi trupul şi sufletul cu asprimea grelei vieţuiri şi a liniştii muntelui. Căci mai vîrtos a voit să petreacă printre fiarele pustiei decît printre necuraţii păgîni. Într-una din zile Sfîntul Mina a cunoscut cu duhul că în cetatea Cotyaeus se petrece un necurată festival păgînesc, plin de mugetele animalelor de sacrificiu. El atunci, îndîrjindu-se cu duhul ca un zilot, a intrat în acea cetate şi a strigat tare înaintea tuturor credinţa lui în Hristos, Unul şi Adevăratul Dumnezeu Cel Viu. El strigat tare, dînd pe faţă minciuna idolatriei şi bezna tară de fund în care zac păgînii. Pyrrhus, eparhul acelei cetăţi, 1-a întrebat pe Sfîntul Mina cine este şi de unde vine. Sfîntul a zis: „Egiptul este patria mea, şi Mina îmi este numele. Eu am fost ofiţer în armata romană, dar m-am scîrbit de idolatria ei şi mi-am lepădat rangul cu silă. Iar acum stau în faţa voastră, a tuturor, şi proclam în urechile voasre Numele Cel Sfint al Domnului meu Hristos Cel Veşnic Viu! Şi mă rog Lui fierbinte să mă pomenească şi pre mine, nevrednicul, cînd va veni întru Împărăţia Sa!”. Văzînd şi auzind acestea, Pyrrhus 1-a supus pe Marele Mina la cele mai bestiale torturi. El a fost biciuit cu scorpiane, sfişiat cu unghii de fier, ars cu făclii şi schingiuit în multe alte feluri, iar la urmă a fost decapitat cu sabia. Ei au aruncat rămăşiţele trupului lui în foc, astfel încît creştinii să nu aibă mîngîierea sfintelor lui moaşte. Creştinii însă tot au căutat şi au aflat în cenuşa focului, părticele din trupul sfint al mucenicului, pe care le-au scos de acolo ca pe nişte nestemate de mult preţ. Ei au îngropat cu evlavie şi cu cinste acele rămăşiţe, care mai după aceea au fost mutate la Alexandria şi îngropate acolo, deasupra lor ridicîndu-se şi o slăvită biserică în cinstea Sfîntului Mare Mucenic Mina. Sfîntul Mina a fost martirziat cam pe la anul 304. El acum petrece în ceruri, bucurîndu-se întru împărăţia nepieritoare a Domnului Hristos. Oricine îl cinsteşte cu evlavie pe Marele Mucenic Mina şi cheamă cu credinţă sfânt numele lui primeşte grabnic ajutor. Sfîntul adesea s-a arătat înaintea credincioşilor spre a îi ajuta grabnic, sau a necredincioşilor spre a îi pedepsi exemplar, ca un războinic slăvit, călare pe cal.

• Pomenirea Sfântului Mucenic Ştefan de la Deceani, Regele Serbieisf_mc_stefan_deceani_regele_serbiei

El a fost fiul Regelui Milutin şi tatăl Ţarului Duşan. La porunca tatălui lui înaintea căruia fusese clevetit pe nedrept, el a fost orbit, iar la porunca nestatornicului său fiu, Duşan, el a fost sugrumat, pe cînd era deja vîrstnic. Cînd 1-au orbit, s-a arătat înaintea lui Sfîntul Nicolae, în biserica de la Ovce Pliie (Cîmpul Oilor), şi arătînd către ochii lui, i-a zis: „Ştfane, nu te teme, iată ochii tăi se află în palma mea. La vremea cuvenită, îi vei căpăta înapoi”. Ştefan a petrecut timp de cinci ani ca prizonier la Constantinopol, în Sfînta Mînăstire Pantocrator. Fiind bărbat plin de înţelepciune, el s-a înarmat cu rugăciunea, cu răbdarea, cu cele mai aspre nevoinţe călugăreşti, cu blîndeţea şi cu evlavia. Astfel, el i-a întrecut în bunătăţi nu doar pe monahii de la Pantocrator, ci şi pe toţi monahii constantinopolitani. Încheindu-se cei cinci ani, Sfîntul Mare Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni, iar s-a arătat înaintea multpătimitorului Ştefan şi i-a zis: „Am venit să împlinesc făgăduinţa ce ţi-am făcut”. Sfîntul Nicolae a însemnat atunci cu semnul Sfintei Cruci faţa lui Ştefan, iar Ştefan şi-a recăpătat vederea desăvîrşit. Spre mulţumită şi slavă lui Dumnezeu, el a ctitorit Biserica de la Deceani, una dintre cele mai frumoase biserici ale creştinătăţii şi evlaviei sîrbe, zidite în vechiul şi somptuosul stil bizantin. Sfântul Rege Ştefan, împreună cu Sfîntul Sava al Sîrbilor şi cu Sfîntul Principe Lazăr, constituie cea mai slăvită treime a sfinţeniei, nobleţii şi jertfei de sine, şi un dar nepreţuit adus de Dumnezeu poporului sîrb. Sfîntul Ştefan a trăit ca un mucenic toată viaţa lui şi mucenic s-a înălţat la ceruri la anul 1336, primind de Atotputernicul Dumnezeu, pe Care cu credinţă L-a slujit, cununa nepieritoare a veşnicei slave.

• Pomenirea Sfinţilor Mucenici Victor şi Ştefanidasf_mc_stefanidasf_mc_victor

Victor a fost soldat, născut roman. El a fost troturat bestial pentru credinţa lui în Hristos sub domnia împăratului Antonin. Văzînd tăria cu care suportă schingiuirile, o femeie tînără, Ştefanida, a intrat înaintea judecătorului şi a strigat că este creştină şi ea. Victor a fost decapitat, iar pe Ştefanida au sfîşiat-o în două, legînd-o cu mîinile de vîrfurile a doi arbori de smochin.

• Pomenirea Sfântului Mucenic Vichentie Diaconulsf_mc_vichentie_diaconul

El a fost din eparhia Saragossei, din Spania. El a fost torturat bestial pentru credinţa lui în Hristos şi mărturisirea ei cu tărie; apoi a fost ars pe un grătar de fier. El şi-a dat sfîntul lui suflet în mîinile lui Dumnezeu la anul 304. Sfintele lui moaşte odihnesc la Roma, în biserica ce poartă numele său.

• Pomenirea Sfântului Preacuvios Theodor Studitulsf_cuv_teodor_studitul

Acest sfânt este vestitul Egumen al Mănăstirii Studion, din Constantinopol. El a luat mucenicie toată viaţa lui pentru apărarea sfintelor icoane. El a fost preaînţelept chivernisitor şi rînduitor al vieţii călugăreşti, mare nevoitor şi dascăl al ortodoxiei, insuflat de Duhul. El şi-a săvîrşit alergarea în cetatea Constantinopolului la anul 804, în vîrstă fiind de şaizeci şi opt de ani.

• Pomenirea Sfântului Cneaz Uroşiţa

Acesta a fost fiul Regelui Dragutin. El şi-a păstrat curăţia vieţii şi castitatea, bărbat căsătorit fiind. De la mormîntul lui a izvorît mir binemiresmat.

Cântare de laudă la Sfântul Ştefan de la Deceani, Regele Serbiei

Torturat şi prigonit, Sfîntul Rege Ştefan de la Deceani

Torturi şi prigoană a îndurat fără ură, ca un creştin.

Pe când se părea că este călcat de toţi,

Atunci el a fost biruitor, puternic şi nerănit.

Răbdarea lui sfintă a tatălui greşeală o a vădit,

Şi-adînca-i înţelepciune pe Cantacuzen l-a biruit.

El cu tăcerea biruit-a pe reaua Simonida,

Şi cu credinţa în Domnul pe Regele Şişman.

El mult mai puternic a fost decît puternicul lui fiu,

Căci drepţii totdeauna mai tari sînt decît răii.

Puterea cea lumească sfirşeşte în noroi,

Pe cînd cereasca sfârşit nu cunoaşte nicicînd.

Regele de la Deceani, iubitul şi blîndul Ştefan,

Putere a primit de la a lui Dumnezeu putere:

Pe el însuşi Domnul Hristos l-a împuternicit,

Care i-a dat viaţa, tronul şi suverana domnie.

Ştefan cunoscut-a acest adevăr,

Pe care cu glas tare îl a mărturisit.

De aceea la urmă el pe toţi duşmanii i-a biruit,

Noi lui ne rugăm să mijlocească pentru noi!

O, Sfinte Părinte al Sîrbilor Ştefane, Rege preaminunat,

Roagă-te lui Hristos Dumnezeu

Ca să miluiască şi să mîntuiască sufletele noastre!

Cugetare

Dacă au stat vreodată regi sfinţi pe tronuri pămînteşti, atunci cu siguranţă la loc de frunte între ei a fost Regele Ştefan de la Deceani. Grecii, care de altfel îi socoteau pe slavi barbari, s-au minunat de frumuseţea sufletească a Sfîntului Ştefan, ca de una din minunile lumii. Trimiţîndu-1 împăratul Cantacuzen pe Egumenul Mînăstirii Pantocrator cu o misiune la Regele Milutin, acesta din urmă a întrebat cu ardoare despre fiul lui, Ştefan. Egumenul a răspuns: „O, Rege, tu voieşti să ştii cum se află al doilea Iov! De un lucru te încredinţez: sărăcia lui mult mai slăvită este decît măreţia ta regală!”.

Împăratul bizantin Cantacuzen s-a purtat foarte crud şi neomenos cu Regele Ştefan, cel lipsit de lumina ochilor; acesta era consemnat într-un spaţiu restrîns al curţii imperiale, şi nu avea voie să primească pe nimeni. Mai apoi el a fost închis la Mînăstirea Pantocrator, sperînd că monahii îl vor sili la un regim atît de strict, încît Regele Ştefan va slăbi şi va pieri curînd. Dar Dumnezeu 1-a ţinut în viaţă pe Fericitul Ştefan, care a luat asupra sa rînduiala de post şi rugăciune a asprei vieţuiri monahale cu aceeaşi rîvnă şi putere ca cei mai buni monahi. Aceştia au făcut cunoscută sfinţenia vieţuirii şi înţelepciunii lui în tot Constantinopolul, astfel încît şi Cantacuzen a început să îl respecte, şi chiar să meargă şi să se sfătuiască cu el.

Bunăoară, Sfîntul Ştefan a avut o mare contribuţie la învingerea ereziei lui Barlaam, „fiara calabreză”, cu care s-a războit neînduplecat toată viaţa lui Marele Sfânt Grigorie Palama, repurtînd desăvîrşită biruinţă. Acest Barlaam pe atunci rezida la Constantinopol şi prin intrigi josnice obţinuse ca mulţi clerici înalţi şi demnitari de la curtea imperială să împărtăşească modul lui eretic de gîndire. Aflîndu-se în multă nedumerire din această pricină, împăratul Canacuzen 1-a chemat de faţă pe Regele Ştefan şi 1-a întrebat ce să facă. înţeleptul Rege a răspuns cu cuvintele Psalmistului: „Oare, mi pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urît?” (Psalmul 138: 21). Apoi a zis: „Răii trebuie scoşi afară din societatea oamenilor”. Luînd aminte la sfatul lui Ştefan, Cantacuzen 1-a izgonit cu necinste afară din Constantinopol pe ereticul Barlaam.

Luare aminte

Să luăm aminte la minunatul har vindecător al Sfântului Apostol Pavel (Fapte 28):

  • La cum Sfintul Pavel s-a rugat şi şi-a pus mîinile peste tatăl guvernatorului Publius, şi 1-a vindecat de boala dizenteriei;
  • La cum el a vindecat astfel şi pe mulţi alţi oameni din locul acela [Insula Malta].

Predică

Despre Făcătorul omului celui înnoit cu duhul – „…ca, întru Sine, pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou şi să întemeieze pacea” (Efeseni 2: 15).

Venind şi întrupîndu-Se pe pămînt, Domnul Hristos, Iubitorul de Oameni, a venit şi S-a întrupat pentru toţi, nu doar pentru unii. Iudeii aşteptau un mesia; şi a venit El, Adevăratul Mesia. Păgînii aşteptau un mîntuitor; şi a venit El, Adevăratul Mîntuitor. El a venit cu dragoste neîmpărţită şi pentru iudei, şi pentru păgîni. Iudeii erau singurul popor de pe faţa pămîntului care credeau întru Un Singur Dumnezeu Nevăzut şi Viu, pe cînd toate celelalte popoare ale pămîntului erau închinătoare la idoli.

Iudeii însă, complăcîndu-se în păcatele lor, nu mai aveau clară vederea ochilor sufletului, şi de aceea nu au voit să îl recunoască pe Mesia atunci cînd L-au văzut.

Iată că astfel ei s-au asemănat păgînilor, făcîndu-se asemenea lor în ignoranţă, şi asemenea lor în blestemul păcatului vechiului Adam cu care Adam a îngreuiat şi a aruncat în beznă tot pămîntul. Adamul cel vechi nu putea fi revendicat doar de iudei, nici doar de păgîni, căci şi unii şi alţii, toţi din Adam pogorau. Tot aşa Domnul Hristos lisus, Noul Adam, nu putea să fie revendicat doar de unii sau doar de alţii, căci El a venit să îi mîntuiască pe toţi. Domnul Hristos nu avea cum să ţină partea oficialilor iudei cu legalismul lor găunos şi ipocrit, şi cu atît mai puţin partea elenismului idolatru, axat pe desfrîu şi vrăjitorie. Ci Domnul Hristos prin venirea Lui a voit şi a desăvîrşit mîntuirea tuturor, desfiinţînd ambele rele. El a luat amîndouă aceste feluri de bolnavi şi a refăcut întru ei o singură nouă omenitate. Iar ea se numeşte Biserica Cea Vie a lui Dumnezeu. Astfel a desfiinţat Domnul odată pentru totdeauna şi iudaismul şi elenismul, creînd în locul lor Una Sfîntă Biserica Sa.

O, Stăpîne Doamne lisuse Hristoase, Cela Ce eşti însuţi Înţelepciunea şi Bunătatea, toate cîte ai făcut sînt bune şi înţelepte toate, mai presus de minte şi de cuvînt! A Ta este toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!

→ Vezi și: Acatistul Sf. M. Mc. Mina (text)

→ Vezi și: Acatistul Sf. M. Mc. Mina (audio)

→ Vezi și: Minunile Sfântului Mare Mucenic Mina (text)

→ Vezi și: Predică la Sfântul Mare Mucenic Mina (audio)

→ Vezi și: Acatistul Sf. Cuv. Teodor Studitul (text)

→ Vezi și: Testamentul Sfântului Teodor Studitul lăsat obștii mănăstirii Studion (text)

→ Vezi și: Sf. Teodor Studitul – Dimensiunile teologiei (video)

→ Vezi și: Sf. Teodor Studitul – Datoria mirenilor de a mărturisi credința (text)

→ Vezi și: Sf. Teodor Studitul – „Iisus Hristos, prototip al icoanei Sale” (text)

→ Vezi și: Scrisoarea Sfântului Teodor Studitul despre eretici (text)

→ Vezi și: Predică la Sfântul Cuvios Teodor Studitul (text)

Acest articol a fost publicat în Proloagele de la Ohrida și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s