Întâmplările ca semne

1. În zilele Mântuitorului s’au întâmplat două nenorociri în care au pierit oameni şi pe care intamplarile_ca_semne Însuşi Mântuitorul le-a tâlcuit ca pe nişte semne. Pilát a omorât nişte Galileeni, şi „a amestecat sângele cu jertfele lor”. Când faptul acesta a fost adus la cunoştinţa lui Iisus, El a răspuns: „Au vi se pare că Galileenii aceştia mai păcătoşi au fost decât toţi Galileenii, căci au pătimit acestea?… Ci de nu vă veţi pocăi, toţi aşa veţi pieri” (Lc. 13). Adică: Ei erau păcătoşi, şi de aceea au pătimit. Dar nu erau mai păcătoşi decât voi toţi. Acesta este pentru voi un semn de la Dumnezeu, ca să vă pocăiţi grabnic. De nu veţi înţelege şi de nu veţi primi acest semn, toţi veţi pieri aşa.

2. A doua nenorocire nu a venit prin mână omenească, ci prin prăbuşirea turnului Siloamului. Cu acel prilej au pierit optsprezece locuitori ai Ierusalimului. După spusele lui Hristos, ar fi fost o greşeală să se creadă că „aceştia mai greşiţi erau decât toţi oamenii cari locuiesc în Ierusalim. Nicidecum, zic vouă; ci de nu vă veţi pocăi, toţi aşa veţi pieri” (Lc. 13). Aşadar, iarăşi un semnal pentru oameni. Potrivit lui Theofílact al Ohridei, „ei sânt pedepsiţi cu moartea pentru ca noi să ne îndreptăm; dacă nu ne vom îndrepta, va da peste noi o şi mai mare nenorocire.”

3. Un semn asemănător pentru cei fără-de-lege este şi moartea lui Iród. Încărcat de fapte rele, Iród, în loc să îşi smerească trufia, şi mai mult se îngâmfa cu trufia sa. Şi odată, când a şezut pe tron şi a început să vorbească norodului cu trufie, „îndată a lovit pre el îngerul Domnului, pentru că nu lui Dumnezeu a dat slava, şi făcându-se mâncat de viermi, a murit” (F.Ap. 12:23). Iată semnul lui Dumnezeu pentru toţi trufaşii şi necredincioşii. Vai vouă, oameni trufaşi, care nu daţi lui Dumnezeu ceea ce e al lui Dumnezeu, toţi veţi pieri la fel, dacă nu vă veţi pocăi!

4. Un semn a fost şi moartea năpraznică a lui Anania şi a Sapfirei, care l-au minţit pe Apostolul Pétru. Prin acest semnal, Cel Preaînalt a vrut să-i amintească tinerei Biserici Creştineşti că trebuie să umble pe calea cea curată a adevărului (F.Ap. 5).

5. Trimiţându-i pe Apostoli în lume la propovăduire, Hristos le-a zis: „Iar celor ce vor crede, aceste semne vor urma: în numele meu draci vor scoate, în limbi nouă vor grăi, şerpi vor lua, şi de vor bea ceva de moarte nu-i va vătăma, pre bolnavi mâinile îşi vor pune şi bine le va fi” (Mc. 16:17-18). Toate acestea s’au întâmplat de-a lungul istoriei Bisericii, până în ziua de astăzi, prin următorii lui Hristos cei sfinţi şi drepţi. Şi semnele acestea – semnalele acestea – au dat şi dau mărturie că Mesia cel aşteptat a venit în lume cu adevărat, şi că nu trebuie aşteptat altul.

6. Când Evreii cereau semn din cer, Domnul le-a dat răspuns: „Când se face seară ziceţi: Senin va fi, că se roşeşte cerul; şi dimineaţa: Astăzi va fi furtună, că se roşeşte cerul posomorându-se. Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi să o osebiţi, dar semnele vremilor nu puteţi?” (Mat. 16:2-3). Vrea să spună că păcătoşii împietriţi ştiau să ghicească semnele naturii, dar semnalele lui Dumnezeu – minunile lui Hristos – nu ştiau.

7. Îl cleveteau Evreii pe Hristos că alungă dracii din oameni, pasămite, cu ajutorul lui Veelzevúl, domnul dracilor. După ce le-a răspuns cum se cuvine, Domnul le-a zis: „Iar dacă eu cu Duhul lui Dumnezeu scot dracii, iată a ajuns la voi împărăţia lui Dumnezeu” (Mat. 12:28). Şi întrucât Domnul negreşit cu Duhul lui Dumnezeu alunga dracii, faptele Lui puternice au slujit drept semne că într’adevăr a venit la oameni Împărăţia Cerurilor.

8. Toate minunile lui Hristos au fost semne că a venit El, Cel atât de mult prorocit şi aşteptat, şi că a venit Împărăţia lui Dumnezeu cu El şi prin El. Hristos s’a sprijinit pe minunile Sale ca pe nişte semne îndeajuns de credincioase pentru a descoperi personalitatea sa mesianică atunci când Ioán, din temniţa lui Iród, şi-a trimis ucenicii la El ca să Îl întrebe: „Tu eşti cela ce va să vie, sau pre altul să aşteptăm?” În loc de a răspunde „sânt” sau „nu sânt,” Hristos îi lămureşte arătându-le semne: „Orbii văd şi şchiopii umblă,
leproşii se curăţesc şi surzii aud, morţii se scoală şi săracilor bine se vesteşte” (Mat. 11:5).

9. Şi animalele pot sluji, din adânca purtare-de-grijă a lui Dumnezeu, drept semn pentru om. Când a cântat cocoşul, Pétru a plâns. Cântarea cocoşului a fost semn al păcatului său. Şi asinul a slujit drept semn pentru Valaam, care se pornise a vorbi împotriva lui Dumnezeu, Cel unul, Cel adevărat.

10. Steaua de la Răsărit a fost semn pentru mághii cei înţelepţi că S’a născut un împărat nou.

11. Adeseori întâlnim într’un ceas bun un om ce, chiar fără să vrea, ne alungă norii din suflet rezolvând o problemă de-a noastră intimă. Adeseori auzim în societate o spusă care ne este de folos; adeseori rostim pe neaşteptate o spusă care îi este de folos celui ce ne ascultă. Sau primim o scrisoare de la cineva, tocmai atunci când trebuie. Sau, prinşi în ţesătura vieţii, cugetăm deznădăjduiţi cu puţina noastră minte cum să se dezlege toate acestea, până când, pe neaşteptate, se întâmplă ceva ce dezleagă şi desluşeşte situaţia noastră. Aşadar, şi întâlnirea, şi spusa, şi scrisoarea, şi întâmplarea – toate sânt semne fie spre pedeapsire, fie spre mustrare, fie spre înţelepţire, fie încurajare, fie spre îndemnare sau spre pocăinţă.

(Sf. Nicolae Velimirovici – „Simboluri și semne”, în traducere din limba sârbă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ionuț și Sladjana Gurgu, Ed. Predania, București, 2009, http://www.predania.ro)