30 septembrie – Sf. Mc. Grigorie, luminătorul Armeniei celei mari; Sf. Mc. Gaiana și Rhipsimia și cele 35 dimpreună cu ele; Sf. Mihail, întâiul mitropolit al Kievului (Proloagele de la Ohrida)

30 septembrie

• Pomenirea Sfântului Mucenic Grigorie, Luminătorul Armeniei celei Marisf_grigorie_luminatorul_armeniei

Sfântul Grigorie, Luminătorul Armeniei, s-a născut într-o familie de rang înalt, înrudită cu marile case regale ale Persiei, prin Regele Arteban, şi Armeniei, prin Regele Khosrov. Cînd aceste două case regale au pornit război una împotriva celeilalte, Grigorie s-a retras la Cezareea Capadociei. El acolo a aflat întîia oară despre credinţa creştinilor, a luat Sfîntul Botez şi s-a căsătorit. El a avut doi fii, pe Bardanes şi pe Aristakes, şi pe amîndoi i-a închinat slujirilor bisericeşti. După moartea soţiei lui, Grigorie s-a întors în Armenia şi s-a pus în slujba Regelui Tiridates. El 1-a slujit pe rege cu credinţă, iar Tiridates îl iubea mult pe Grigorie. Dar cînd Tiridates a aflat că Grigorie este creştin, el s-a umplut de ură şi de furie, presîndu-1 pe Grigorie în tot chipul să se lepede de Hristos şi să se închine la idoli. Neizbutind, el 1-a supus celor mai bestiale torturi, iar apoi 1-a aruncat într-o groapă foarte adîncă, plină de şerpi veninoşi, spre a-şi afla sfîrşitul otrăvit şi mîncat de ele. Dar Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu 1-a păzit viu pe Sfîntul Mucenic Grigorie în acea groapă timp de paisprezece ani. După această perioadă, Tiridates a dezlănţuit cele mai cumplite prigoane împotriva tuturor creştinilor din regatul lui. El s-a năpustit şi asupra unei mînăstiri de fecioare, în care vieţuiau treizeci şi şapte de călugăriţe, călăuzite de Stareţa Gaiana. Pe acestea toate, inclusiv pe stareţă, dementul Tiridates le-a ucis în torturi bestiale. Făcînd aşa, el a înnebunit cu desăvîrşire, facîndu-se chiar şi la chip ca un mistreţ turbat. Sora lui Tiridates a avut atunci un vis în care se făcea că un bărbat strălucind de lumină orbitoare îi zice că Tiridates se va însănătoşi numai atunci cînd Grigorie va ieşi din acea groapă în care zace de paisprezece ani încheiaţi. Scos afară din groapă fiind, Sfîntul Mucenic Grigorie 1-a vindecat şi 1-a botezat pe Tiridates. Apoi, la dorinţa lui Tiridates, Grigorie a fost înscăunat Episcop al Armeniei. Prin Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu, Tiridates i-a înlesnit Sfântului Grigorie luminarea întregii Armenii şi a ţinuturilor învecinate ei cu Lumina lui Hristos. Sfîntul Grigorie s-a săvîrşit către Domnul la bătrîneţi foarte adînci, cam pe la anul 335. Între timp fiul lui, Aristakes, fusese uns întru Episocop şi a continuat munca şi nevoinţele tatălui lui, şi pe cele trupeşti, şi pe cele duhovniceşti. Episcopul Aristakes a fost unul dintre cei 318 Părinţi ai întîilui Sobor a Toată Lumea de la Niceea, din anul 325.

• Pomenirea Sfintelor Muceniţe Gaiana şi Rhipsimia şi a celorlalte treizeci şi cinci împreună cu ele

Acestea toate, fecioare afierosite Domnului fiind, au fost ucise pentru credinţa lor în Hristos, de către regele Armeniei, Tiridates. Rhipsimia era de o frumuseţe nemaivăzută, ceea ce 1-a făcut pe Diocleţian să şi-o dorească de soţie. Aceasta a şi fost pricina muceniciei tuturor. Rhipsimia a refuzat cererea împăratului, arătîndu-i că ea este logodnica lui Hristos, Mirele Ceresc. Apoi Tiridates însuşi s-a ispitit voind-o pentru el, căci se îmbătase cu desăvîrşire de vederea frumuseţii ei. Dar Sfînta Rhipsimia a rămas neclintită ca stînca înaintea păgînului rege. Astfel, „cel care spulberase pe căpeteniile goţilor şi persanilor cu toate armatele lor, nu a putut să o cucerească pe fecioara lui Hristos”.  Regele, cuprins de sataniceasca ură, a supus-o pe Rhipsimia celor mai bestiale torturi: el i-a tăiat limba, i-a tăiat abdomenul şi stomacul şi i-a smuls toate măruntaiele. Aşa şi-a dat duhul în mîinile lui Dumnezeu muceniţa lui Hristos. După aceasta, el a decapitat toate maicile. Vestita Mînăstire de la Echmiadzin s-a înălţat deasupra sfintelor moaşte ale acestor muceniţe. Ea se află în apropiere de Yerevan, şi timp de multe veacuri a fost principalul centru de spiritualitate al Armeniei.

• Pomenirea Sfântului Mihail, întîiul Mitropolit al Kievuluisf_mihail_intaiul_mitropolit_al_kievului

Sfîntul Mihail a fost trimis în Rusia de către Patriarhul Constantinopolului, la cererea Marelui Cneaz Vladimir, spre a boteza poporul rus şi spre a întemeia Biserica lui Hristos din Rusia. Sfîntul Mihail a botezat noroadele Kievului, Novgorodului, Rostovului, şi pe cele din multe alte cetăţi şi sate. El a organizat Biserica, a uns episcopi şi preoţi, a pus temeliile Mînăstirii Sfîntului Mihail din Kiev, a trimis misionari la bulgari şi la tătari, cîştigînd pe mulţi dintre aceste neamuri pentru Hristos. Acest mare sfînt a săvîrşit toate acestea, şi mult mai multe decît acestea de mare folos pentru popor, în numai patru ani. El s-a săvîrşit către Domnul şi s-a încununat cu veşnica răsplată la anul 992. Sfintele lui moaşte odinhnesc la Lavra Peşterilor din Kiev.

Cântare de laudă la Sfântul Grigorie, Luminătorul Armeniei

Sfîntul Grigorie mare luminător a fost

Poporului lui şi neamului.

El pe slavă şi averi a călcat cu dispreţ,

Iubind mai mult sărăcia lui Hristos Răstignit,

Iubind mai mult bogăţia din ceruri.

El pururea mintea la ceruri avut-a, cugetul la Hristos.

El chinuri cumplite în trup a răbdat,

Ca şi cînd ar fî fost în trup străin.

El puternic a fost cu al Domnului har,

Cu a Domnului hrană cerească hrănit,

Înarmat contra diavolilor cu dumnezeiasca purtare de grijă.

El dintru slavă în groapă a fost pogorît,

Iar din groapă înălţat la slavă mult mai mare,

La culmile slavei cereşti.

Grigorie Sfîntul e plin de măreţie,

El Armenia a luminat cu Lumina lui Hristos.

Chiar Tiridates, omul sălbăticit ca un mistreţ

Botezatu-s-a cu Crucea, şi s-a făcut mieluşel.

Pămîntul Armeniei celei mari îl slăveşte

Pururea pe Grigorie Sfîntul,

Care lauda Armeniei este şi-al ei Luminător.

Cugetare

Minunate sînt schimbările care au loc zilnic în vieţile oamenilor, acum, ca şi în trecut.

Ce umiliţi şi scuipaţi pentru că au ţinut mai presus de toate la dreptatea lui Dumnezeu sînt ridicaţi la înălţimi mari, iar cei care odinioară au hulit Sfînta Credinţă s-au prefăcut acum în slujitori ai ei.

Regele Tiridates 1-a aruncat pe Sfîntul Grigorie într-o groapă foarte adîncă. Sfântul a petrecut timp de paisprezece ani încheiaţi în acea groapă, uitat de toţi, dar nu şi de Dumnezeu. Care dintre oameni s-ar fi gîndit că cel mai mare Luminător al poporului armean avea să fie aflat în întunericul unei gropi? Şi cine s-ar fi gîndit că bestialul Tiridates, cel care 1-a aruncat pe Sfîntul Grigorie în groapă, şi mînjit de sîngele a zeci de mucenici, avea să salveze viaţa aceluiaşi Grigorie pe care îl osîndise la moarte, şi avea să îl ajute mai mult decît ar fi putut-o face întreaga lume? După paisprezece ani încheiaţi, Dumnezeu a descoperit că Grigorie se află încă în viaţă. Apoi, Sfîntul Grigorie 1-a vindecat minunat pe regele care înnebunise desăvîrşit. Regele Tiridates, băutorul de sînge creştinesc, a primit botezul şi s-a făcut în cel mai mare zilot al credinţei creştine!

S-ar putea spune că, prin Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu, şi Grigorie şi Tiridates au fost scoşi din groapa cea mai de desubt, Grigorie din cea trupească, iar Tiridates din cea sufletească. O, nesfîrşita înţelepciune a lui Dumnezeu care guvernează mersul vieţii oamenilor! Cel odinioară sălbăticit cu totul de necurăţia patimilor, Tiridates, s-a preschimbat atît de mult cu pocăinţa adusă de Lumina lui Hristos, încît el a ajuns să semene cu Sfîntul Grigorie mult mai mult decît cu cel om nepocăit care fusese odinioară.

Luare aminte

Să luăm aminte la dreptatea Regelui lotam şi la răsplata lui Dumnezeu pentru aceasta (II Paralipomena 27):

  • La cum lotam a făcut ceea ce este drept înaintea lui Dumnezeu, grijind de Templul Domnului;
  • La cum pentru aceasta Domnul a fost ajutorul lui, aşa încît el a biruit şi pe timp de război şi pe timp de pace: în război a fost biruitor, iar pe timp de pace a îmbogăţit şi a întărit poporul lui.

Predică

Despre împărăţia lui Dumnezeu care nu este din lumea aceasta – „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta” (loan 18: 36).

Cel care are bogăţii mari are de asemenea şi bogăţii mai mici. Prin urmare, să nu ne închipuim că Dumnezeu nu are stăpînire asupra acestei lumi, deşi a zis către Pilat: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”.

Cel care are în stăpînire veşnicia are în stăpînire şi ceea ce este mai mic decît veşnicia, adică timpul şi cele de sub vremi.

Aici, în cuvintele pe care le avem acum în vedere, Domnul grăieşte de Împărăţia Lui cerească, care nu are nimic de a face cu timpul, cu stricăciunea, cu nedreptatea, cu înşelările şi închipuirea, cu moartea. Este ca şi cînd ar zice cineva: „Bogăţia mea nu e în bancnote, ci în aur greu”. Dacă posedă oarecine mult aur greu, oare nu poate dispune el uşor şi de bancnote? Nu e aurul mult mai preţios decît biletele de hîrtie? De aceea nu îi spune Domnul lui Pilat că El este Regele, ci îi spune, din contră, că este mult mai mult: anume că El este mai presus decît şi peste toţi regii pămîntului, că Împărăţia Lui este mai mare, mai puternică şi mai durabilă decît toate împărăţiile pămînteşti. Prin cuvintele Lui, El arată care este Împărăţia Lui principală, de care depind toate împărăţiile pămînteşti, în timp şi în spaţiu: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”.

Aceasta nu înseamnă nicidecum că Dumnul nu are putere în această lume, ci dimpotrivă, cuvintele acestea arată şi confirmă înfricoşata putere pe care o are Domnul asupra acestei lumi.

Toate lucrările Lui pe pămînt, pe care le-a lucrat înaintea ochilor oamenilor, arată puterea Lui stăpînească şi nemaivăzută asupra acestei lumi. Spune-mi te rog, înaintea cărui alt rege pămîntesc s-a mai potolit furtuna ca prin farmec şi au tăcut talazurile cumplite ale mării? Sau ai uitat cuvintele Lui din Grădina Ghetsimani: „Ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?” (Matei 26: 53)? Să nu uităm, un înger are singur mai multă putere decît tot universul! Domnul sufletului este şi Domnul trupului. Domnul veşniciei este şi Domnul timpului. Domnul celui mai mare bine este şi Domnul binelui mai mic. Fraţilor, nimic nu poate scăpa puterii Atotputernicului Domn lisus Hristos Dumnezeul nostru, Care din a Lui voie pentru noi S-a răstignit, şi din a Lui proprie putere pentru noi a înviat din mormînt!

O, Stăpîne Doamne lisuse Hristoase, Atotputernice Doamne şi Mîntuitorul nostru, ajută-ne nouă pururea să căutăm împărăţia Ta cea cerească, şi pururea cu Tine să fim acolo unde nu este nici moarte şi nici păcat, ci numai viaţă, bucurie şi pace. Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!

Acest articol a fost publicat în Proloagele de la Ohrida și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s