19 iunie – Sf. Ap. Iuda; Sf. Cuv. Paisie cel Mare; Sf. Cuv. Zosima; Sf. Ioan din singurătate (Proloagele de la Ohrida)

19 iunie

• Pomenirea Sfântului Apostol Iudasf_ap_iuda

Sfîntul Iuda a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli mari. El era fiul lui losif şi al Salomeei* şi fratele lui lacov, Ruda Domnului. Iosif teslarul a avut cu Salomeea patru fii: lacov, Osia, Simon şi Iuda. Acest Iuda este uneori numit în Scriptura Noul Testament Iuda, fratele lui lacov, din pricină că lacov era mai bine cunoscut de către toţi (Luca 6: 16, Fapte 1: 13). Sfîntul Iuda îşi începe astfel epistola sa: Iuda, rob al lui lisus Hristos şi frate al lui lacov (Iuda 1: 1). Chiar dacă s-ar fi putut numi pe sine frate al Domnului cu aceeaşi îndreptăţire ca şi lacov, el nu o face, din smerenie şi din ruşine, căci el nu uită că nu a crezut în El de la început. Cînd Bătrînul losif, mai înainte de moartea lui, a voit să facă parte după dreptate şi lui lisus, ca şi celorlalţi fii ai lui, toţi fiii lui după trup au protestat şi sau împotrivit, inclusiv Iuda. Doar lacov a fost cel care, de bună voia lui, i-a făcut parte lui lisus din porţia lui de moştenire. Iuda mai este cunoscut şi ca Levi sau Tadeus. Mai este un Tadeus, între cei șaptezeci de Apostoli mai mici (prăznuit la 21 august), dar acest Tadeus, sau Iuda, a fost unul dintre Apostolii cei mari. Iuda a predicat Evanghelia prin toată ludeea, Samaria, Galileea, Idumeea, Siria, Arabia, Mesopotamia şi Armenia. La Edessa, cetatea Regelui Avgar, el a sporit predicarea celuilalt Tadeu, care fusese acolo mai înaintea lui. Cînd Iuda a ajuns cu predicarea în ţinutul Muntelui Ararat, el a fost prins de păgîni, răstignit, şi omorît cu săgeţi. Aşa a luat Sfîntul Apostol Iuda şi cununa muceniciei.

* Nu Salomeea din Betleem, ci alta

• Pomenirea Sfântului Preacuvios Paisie cel Maresf_paisie_cel_mare

Sfîntul Paisie a fost egiptean de neam, şi născut în Egipt. În urma unei vedenii ce a avut-o, maica lui 1-a închinat slujirii lui Dumnezeu. Tînăr fiind, Paisie a sosit la Avva Pamvo, care 1-a primit ca ucenic şi ca împreună următor marelui Avvă loan cel Pitic, care mai tîrziu a şi scris viaţa Sfintului Paisie. Spre marea bucurie a părintelui lui duhovnicesc, Paisie a adăugat pururea nevoinţă peste nevoinţă şi înfrînare peste înfrînare. La el de multe ori venea Sfîntul Proroc Ieremia, pe care Sfîntul Paisie îl iubea mult, şi din ale cărui cărţi proroceşti citea mereu. La el veneau şi îngerii lui Dumnezeu şi a venit însuşi Domnul Hristos, Care i-a zis: „Pace ţie, nevoitorule al Meu ales!”. Prin harul covîrşitor al lui Dumnezeu, Sfîntul Paisie postea zile şi chiar săptămîni în şir. Adesea el nu gusta nimic timp de cîte cincisprezece zile, şi mai adesea cîte o săptămînă, iar odată, după mărturia Sfîntului loan cel Pitic, el nu a gustat nimic timp de şaptezeci de zile. El bătea război greu cu duhurile iadului, care veneau uneori la el cu chipul lor adevărat, iar alteori ca îngeri de lumină. Dar fericitul rob al lui Dumnezeu nu se lăsa înşelat şi dus în ispită. Sfîntul Paisie s-a făcut vestit în tot Egiptul pentru străvederea lui şi pentru puterea facerii de minuni. El s-a strămutat la veşnica împărăţie la anul 400. Sfîntul Preacuvios Isidor Pelusiotul a mutat sfintele moaşte ale lui Paisie cel Mare la mînăstirea lui, şi le-a îngropat acolo cu cinste.

• Pomenirea Sfântului Cuvios Zosima

Sfîntul Zosima acesta a fost soldat în armata romană în timpul împărăţiei lui Traian. El a mărturisit cu curaj credinţa lui creştină în Hristos Domnul, faptă pentru care a fost dat la schingiuiri bestiale. Din mijlocul chinurilor lui, el a auzit un glas din cer care îi zice: „Împuterniceşte-te, Zosime, cu semnul Sfintei Cruci, căci iată Eu cu tine sînt!”. La el în temniţă pogorau îngerii lui Dumnezeu. După multe chinuri de nedescris, Sfîntul Zosima a fost decapitat la anul 116 după Hristos.

• Pomenirea Sfântului Ioan din Singurătate

Acest Sfint loan a dus o viaţă de mari nevoinţe, în veacul al şaselea, în apropiere de Ierusalim. Curăţindu-şi sufletul cu asprele nevoinţe, el a ajuns la măsuri mari, că pînă şi fiarele sălbatice se supuneau lui. Sfîntul Cuvios Ioan a trecut la Domnul la bătrîneţe adîncă, în anul 586 după Hristos.

Cântare de laudă la Sfântul Paisie cel Mare

Marele Paisie din fragedă vîrstă

Uşile dorinţelor lumii în urma lui le-a închis.

El duhul la Dumnezeu şi-a înălţat,

La Domnul, singura lui dorire,

Precum marii sfinţi de demult.

Monahii vin şi pe Marele Paisie întreabă:

„Dintre virtuţi care Îi este mai plăcută lui Dumnezeu?”

„ Cea care ascunsă este!” le răspunde Paisie,

„Iară cea care cunoscută se face,

Domnul nu o primeşte”.

Cînd Paisie cu nevoinţele-adînci

Pre Domnul cu viaţa lui L-a proslăvit,

Domnul Cel proslăvit la Paisie vine şi-i zice:

„Pace ţie, Sfinte al Meu.

Grăieşte, care ţi-e dorirea?

Căci dup-a ta dorire ţie va fi.

Cere şi vei primi!”

Auzind dintru a Domnului gură aceste cuvinte de foc,

Paisie capul îşi pleacă şi plînge ca un copil.

„Stăpîne Doamne lisuse Hristoase,

Om păcătos sînt eu!

Eu din pricina păcatelor mele

Apăsat sînt pururea la pămînt.

După mare milostivirea Ta, iartă-mi mie păcatele mele,

Toate păcatele mele, Doamne, cele din copilăria mea

Şi pînă acum, şi dăruieşte-mi răbdare

Ca altele la sarcina mea să nu mai adaug;

Dăruieşte-mi mie ca pînă la cea din urmă suflare a mea

Pururea Voia Ta să fac,

Şi de iubire spre Tine

Inima mea pururea să ardă”.

Domnul a împlinit a plăcutului Lui rugă,

Şi o binecuvîntare a dăruit sfântului Lui.

Cugetare

Fraţii 1-au întrebat odată pe Sfîntul Paisie cel Mare:

„Părinte, grăieşte-ne nouă un cuvînt de mîntuire. Cum să trăim după Dumnezeu?”

Iar Avva le-a zis:

„Mergeţi şi păziţi poruncile lui Dumnezeu şi păziţi şi aşezămintele Părinţilor”.

Aşezămintele Părinţilor sînt cele rodite din însăşi viaţa lor cea dusă întru nevoinţe pînă la sînge pentru Domnul, ele sînt o sfîntă tradiţie vie neîntreruptă de aproape două mii de ani, experienţa şi cercarea vieţii a mii şi sute de mii de sfinţi, bărbaţi şi femei, din toate locurile. Cîtă bogăţie duhovnicească şi înţelepciune nu se ascunde în această milenară tradiţie! Cîte mii de dovediri ale fiecărui adevăr cuprins în Sfintele Scripturi!

Şi toată această bogăţie, toată această înţelepciune, toate aceste dovezi, toată această experienţă, protestanţii le resping! O, cumplită e sărăcia cerşetorilor!

Luare aminte

Să luăm aminte la vindecarea minunată a celor doi orbi (Matei 20: 30):

  • La cum cei doi orbi au strigat către Domnul: Miluieşte-ne pre noi, Doamne, Fiul lui David!
  • La cum Domnul S-a atins de ochii lor iar ei au văzut;
  • La cum orbit de păcat sînt şi eu, dar şi eu pot să văd dacă strig tare către Domnul să Se atingă de mine şi să mă vindece.

Predică

Despre răzbunare şi Răzbunător – „Nu spune: «Vreau să răsplătesc cu rău!» Nădăjduieşte în Domnul şi El îţi va veni în ajutor” (Pilde 20: 22).

Să nu fii niciodată răzbunător, să nu răsplăteşti nimănui răul cu rău. Ajunge răutatea aproapelui tău.

Dacă îi vei întoarce cu rău cele rele pe care ţi le-a făcut ţie, atunci tu cu mîna ta sporeşti şi dublezi răul în lume. Dar dacă nu răsplăteşti lui cu rău, el totuşi pînă la urmă va stinge propriul lui rău cu pocăinţa.

Astfel, cu răbdarea şi cu iertarea, tu vei micşora răul din lume. Să nu fii niciodată răzbunător, să nu răsplăteşti nimănui răul cu rău, ci mai curînd să nădăjduieşti în Domnul. El vede şi ţine minte toate, şi la timpul potrivit vei vedea şi tu, şi va vedea şi cel ce ţi-a făcut rău, că Domnul vede şi ţine minte toate.

Tu îţi zici: „Şi ce mare lucru am făcut dacă nu am plătit răului cu rău?”.

Iar eu îţi răspund: Ai făcut lucrul cel mai înţelept pe care putea să îl faci în acea situaţie, adică, ai predat lupta şi răzbunarea Celui Care este mai puternic decît tine, iar Cel Care este mai puternic va cîştiga răsunător biruinţa pentru tine şi ţi-o va dărui. Căci dacă intri în război cu cel care ţi-a făcut rău, s-ar putea să fii înfrînt. Pe cînd Domnul nu poate niciodată să fie înfrînt. Prin urmare, lasă războiul tău în sarcina Celui Care biruie întotdeauna şi aşteaptă cu răbdare; învaţă de la prunc.

Dacă cineva face rău pruncului în prezenţa părinţilor lui, pruncul nu loveşte înapoi pe cel care 1-a lovit, ci priveşte către părinţii lui şi plînge. Pruncul ştie că părinţii lui îl vor apăra. Cum se poate să nu ştii ceea ce pînă şi un copil mic ştie? Tatăl tău Cel ceresc este pururea lîngă tine. Aşadar, nu fi răzbunător; nu răsplăti răului cu rău; ci mai degrabă priveşte către Tatăl tău Cel ceresc şi plîngi. Numai aşa îţi vei asigura deplin izbîndă în conflictul tău cu oamenii cei răi.

O, Stăpâne Atotputernice Doamne, Carele ai zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti” (Romani 12: 19; Evrei 10: 30), păzeşte-ne pe noi de toţi nelegiuiţii sub Mîna Ta Cea atotputernică şi opreşte-ne pre noi de la a întoarce răului cu rău! Povăţuieşte-ne pre noi cu puterea Duhului Tău Celui Sfînt ca să îndurăm toate cu răbdare iar nu să ne răzbunăm. Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veac, Amin!

Acest articol a fost publicat în Proloagele de la Ohrida și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s