Faptele, stările și ocupațiile ca simboluri (partea I)

1. bebe

Naşterea trupească este simbol al naşterii duhovniceşti.

Domnul a zis lui Nicodim: „De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vază împărăţia lui Dumnezeu,” adică împărăţia realităţilor duhovniceşti.

Naşterea din femeie este închipuirea naşterii omului duhovnicesc în omul firesc, trupesc.

„Femeia când naşte, întristare are… Iar dacă naşte copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s’a născut om în lume” (Io. 16:21).

Preschimbarea apei în vin simbolizează preschimbarea minunată a omului pământesc în om ceresc.

Săvârşitorul acestei preschimbări este Hristos, prin Duhul Sfânt. Nimeni altul nu e în stare să facă această minune, adică să îndumnezeiască sufletul şi să înduhovnicească trupul.

Pilde sau simboluri ale Împărăţiei Cereşti sânt: semănătorul care seamănă sămânţă în ţarina sa; bobul de muştar, care din sămânţa cea mai mică creşte în arborele cel mai mare; drojdia pe care femeia o ia şi frământă cele trei măsuri până ce dospeşte întreg aluatul; comoara ascunsă în ţarină, pe care, când o găseşte omul, merge şi vinde tot ce are ca să cumpere acea ţarină; mărgăritarul cel de mult preţ, pe care negustorul înţelept îl cumpără cu preţul întregii sale averi; mreaja în care se prind peşti, şi buni şi răi, şi apoi se osebesc; nunta fiului de împărat, masa şi aşa mai departe.

Lucrătorul pământului, semănătorul, treierătorul, zidarul, fierarul, tâmplarul, olarul şi orice meseriaş care prelucrează un material grosolan şi brut, făcând din el ceva frumos şi folositor, Îl simbolizează pe Hristos Domnul.

De aceea, când te uiţi la oricare din ei cum preschimbă ceva nefolositor în ceva folositor, ceva grosolan în ceva plăcut, ceva murdar în ceva curat, ceva de rând în ceva nobil, ceva urât în ceva frumos, gândeşte-te la Hristos şi la lucrarea pe care o face El cu sufletul tău.

Deopotrivă sânt simboluri ale lui Hristos şi împăratul, şi judecătorul, şi doctorul, şi preotul, şi învăţătorul, şi căpetenia de oşti, şi cârmaciul, şi călăuza, şi negustorul, şi gospodarul, şi tatăl, şi mirele.

Alergătorii dezbrăcaţi sânt simbol al luptătorilor duhovniceşti, care sânt dezbrăcaţi de bogăţia şi grija acestei lumi.

„Cum se poate lupta cu duhurile răutăţii iubitorul de avuţie, de vreme ce prin aceasta îl pot lovi din toate părţile?,” zice Sfântul Nil Sinaitul.

Secerişul semănăturilor pământeşti simbolizează secerişul duhovnicesc.

Sufletele omeneşti sânt semănate în pământul trupului, şi semănătura creşte şi se pârguieşte. „Secerişul este mult, iar lucrătorii puţini,” a zis Domnul (Mat. 9:37).

Gospodarul care scoate din visteria sa lucrurile de preţ, cele noi şi cele vechi, înseamnă omul duhovnicesc, care s’a învăţat cu Împărăţia Cerească din Noul şi Vechiul Legământ.

Prin pilda aceasta, Domnul vrea să scoată la vedere însemnătatea amândorura Legămintelor Sale, dar pune mai presus Noul Legământ (Lc. 6:45).

10.

Pescuitul înseamnă vânarea sufletelor omeneşti pentru Împărăţia lui Dumnezeu.

„Veniţi dupre mine şi voiu face pre voi pescari de oameni,” le-a făgăduit Domnul pescarilor de peşti (Mar. 1:17).

(Sf. Nicolae Velimirovici – „Simboluri și semne”, în traducere din limba sârbă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ionuț și Sladjana Gurgu, Ed. Predania, București, 2009, http://www.predania.ro)