11.
Crucea este simbol al mântuirii, prin pătimirea de bunăvoie a omului dinafară pentru cel lăuntric, totul din dragoste pentru Hristos, Cel ce iubeşte.
Crucea e nebunie pentru cei ce pier şi putere a lui Dumnezeu pentru cei ce se mântuiesc. (I Cor. 1:18). Zis’a Domnul: „Şi cela ce nu va lua crucea sa şi să vie dupre mine, nu este mie vrednic.” (Mat. 10:38). Crucile noastre sânt mici şi uşoare faţă de Crucea Lui, deoarece fiecare dintre noi poartă crucea pentru păcatele sale, pe când El a luat o Cruce neasemuit de grea pentru păcatele lumii întregi. De asta şi spune: „crucea sa,” nu: „crucea Mea”.
12.
Paharul chinului lui Hristos este simbol al mântuirii noastre. Paharul sângelui lui Hristos înseamnă Noul Legământ al lui Dumnezeu cu oamenii.
„Acest pahar legământul cel nou este,” spune Apostolul (I Cor. 11:25). Iar Domnul Însuşi a zis: „Beţi dintru acesta toţi, că acesta este sângele meu al legământului celui nou.” (Mat. 26:27-28). Legământul cel Vechi era întemeiat pe sângele dobitoacelor necuvântătoare, pe când cel Nou este întemeiat pe sângele Dreptului, pe sângele Celui ce este cuvântarea însăşi – singurul şi adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu.
13. Paharul şi blidul.
Paharul şi blidul obişnuit înseamnă omul curat sau necurat.
Este mai important să cureţi paharul şi blidul pe dinăuntru decât pe dinafară. Deopotrivă, este mai important să păstrezi curat sufletul decât trupul. „Farisee oarbe, curăţeşte întâi lăuntrul paharului şi blidului, ca să fie şi cea dinafară a lor curată.” /Mat. 23:26/
14.
Mormintele văruite şi vopsite înseamnă oamenii cei făţarnici.
Degeaba sânt mormintele împodobite pe dinafară, dacă pe „dinlăuntru pline sânt de oasele morţilor şi de toată necurăţia.” (Mat. 23:27).
Oasele de morţi înseamnă inimile împietrite şi cugetul înşelat al oamenilor care nu se lasă înrâuriţi de Duhul lui Dumnezeu.
Toată necurăţia înseamnă viciile şi patimile cele puturoase.
Toate acestea sânt însă mascate la oamenii cei făţarnici printr’o corectitudine exterioară, ca la mormintele văruite.
15.
Punga e simbol al odoarelor bunătăţilor cereşti. La fel şi comoara.
„Făceţi vouă pungi carile nu se învechesc, comoară neîmpuţinată.” (Lc. 12:33).
16.
Făcliile aprinse şi mijloacele încinse sânt simbol al minţii luminate de credinţa lui Hristos şi al trupului încins cu înfrânarea. (Lc. 12:35)
17.
Casa e simbol al cereştilor lăcaşuri.
„În casa Tatălui meu lăcaşuri multe sânt.” (Io. 14:2).
Biserica, ca lăcaş, este simbol al trupului omenesc.
„Au nu ştiţi că trupul vostru lăcaş celui dintru voi Sfânt Duh este?” /I Cor. 6:19/
18.
Toiagul e simbol al stăpânirii şi al domniei.
El aminteşte însă şi de îngerul păzitor, care se află de-a dreapta omului, ajutându-l să nu cadă în mlaştina păcatului.
19.
Sabia e simbol al cuvântului lui Dumnezeu,
ca şi sămânţa. Numai că
sămânţa înseamnă graiurile lui Dumnezeu cele vestite, iar sabia – puterea cuvintelor lui Dumnezeu.
„Şi din gura lui sabie cu două ascuţituri ascuţită ieşind,” spune Văzătorul de cele tainice Ioán (Apoc. 1:16). Pável porunceşte: „Luaţi şi sabia Duhului, care este graiul lui Dumnezeu.” (Efes. 6:17).
20.
Pavăza înseamnă credinţa.
„Preste toate luând păvaza credinţei.” (Efes. 6:16). Şi, cu adevărat, credinţa îl apără pe om în această viaţă mai mult decât orice altceva.
21.
Săgeţile sânt simbol al ispitelor ce năvălesc asupra omului. Ele înseamnă mai cu seamă nevăzutele lovituri asupra sufletelor noastre de la nevăzutele duhuri ale întunericului.
Duhurile întunericului aruncă în sufletele noastre gânduri rele şi pofte rele atât de repede şi pe neaşteptate, precum săgeata vânătorului loveşte cerbul care bea liniştit apă din izvor, nebănuind primejdia. Apostolul le porunceşte credincioşilor să vegheze cu toată răbdarea şi rugăciunea ca să poată „stinge toate săgeţile vicleanului cele aprinse.” (Efes. 6:16).
(Sf. Nicolae Velimirovici – „Simboluri și semne”, în traducere din limba sârbă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ionuț și Sladjana Gurgu, Ed. Predania, București, 2009, http://www.predania.ro)
† Sfântul Nicolae Velimirovici 