Cap. VI – O sută de capete de învățătură despre iubirea lui Hristos: 21-30 („Casiana – învățătură despre iubirea in Hristos”)

21) În nesfârşita-I iubire pentru Tatăl, Fiul a vrut să-I placă zidindu-I mulţi fii care să-familyI fie Lui fraţi; inferiori Lui, dar prin înfiere deopotrivă. Şi în Sfatul cel veşnic, Tatăl şi Duhul Sfânt din iubire pentru Fiul, s-au înţeles cu Acesta să zidească lumile. Astfel, prin Fiul, s-au făcut toate. „Toate prin El s-au făcut” (Ioan 1,3). Fiul lui Dumnezeu se mai numeşte şi Logos al lui Dumnezeu, sau Cuvânt al lui Dumnezeu, adică chip al lui Dumnezeu (Col. 1,15 –  17). Întradevăr: Cuvântul lui Dumnezeu prin care ni s-au dezvăluit mărirea, slava, înţelepciunea şi iubirea lui Dumnezeu. Şi cui s-au dezvăluit? Lumilor nou zidite.

22)  Pentru că printr-însul s-au făcut toate, Fiul este cârmuitorul lumilor, dinaintea Sfatului celui veşnic, şi s-a oferit de bunăvoie pe Sine drept jertfă ca un miel nevinovat şi neprihănit, „mai înainte de întemeierea lumii” (1 Petru 1,20). Aşa a început nemaipomenita aventură, epopeea zidirii lumii, a căderii, a răscumpărării, a învierii şi a înnoirii, după cum s-a spus şi s-a proorocit; şi totul a fost din iubire, căci Dumnezeu este iubire şi nu are alt scop decât iubirea. preaiubita mea fiică de Dumnezeu iubitoare şi de Dumnezeu iubitoare.

23)  Dumnezeu a făcut puzderiile de fiinţe cereşti raţionale: de la arhangheli până la îngeri, duhuri netrupeşti; i-a făcut după chipul lui Dumnezeu, frumoşi şi puternici şi liberi. Dar, unul din îngerii cei mai înalţi, Satan, sau Lucifer (îngerul luminii) şi-a folosit strâmb libertatea avută. El s-a depărtat nemăsurat de mult de prezenţa lui Dumnezeu, şi împreună cu legiunile de îngeri care l-au urmat, s-a prăbuşit în iad, în întunericul cel mai adânc. Dumnezeu, potrivit Sfatului Său cel veşnic l-a făcut pe Adam – omul, şi pe Eva – femeia; i-a făcut cu trup şi i-a aşezat în Rai. Dar Satan i-a amăgit prin viclenia şarpelui, iar ei au păcătuit împotriva lui Dumnezeu. Satanei, Dumnezeu nu i-a iertat păcatul – prea de sus căzuse Satan! Omul însă fusese înşelat. Pe Adam, Dumnezeu a vrut să-l ierte, nu însă fără o căinţă din partea omului; şi nu fără o jertfa pe măsură. Fiul Tatălui, Mielul lui Dumnezeu, a venit ca să fie jertfit pentru slobozenia lui Adam si a neamului omenesc. Din iubire. Dat spune cineva că a fost nevoie să se facă şi dreptate? Într-adevăr, să se facă dreptate – dar dreptatea este şi ea cuprinsă în iubire.

24) „Întru aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, ca pe Fiul Său cel Unul Născut L-a trimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă să avem… nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre” (Ioan 4,9-l0), Prin urmare Dumnezeu Şi-a arătat mai întâi dragostea faţă de noi, şi aşteaptă ca şi noi să-I arătăm dragostea noastră. Pentru iubirea adevărată vom primi răsplată veşnică; pentru iubirea nesocotită, pedeapsă veşnică. Fiindcă în veşnicia de dincolo de timp, nimic nu-i schimbător, totul e veşnic: şi fericirea şi chinul.

25) În Iisus Hristos Fiul, Dumnezeu şi-a arătat iubirea „care întrece toată înţelegerea”. Acela prin care Sfânta Treime a făcut lumea, a venit ca om purtând trup, tocmai pentru a arăta lumii iubirea Sfintei Treimi, de care lumea până atunci nu ştiuse. În singurul fel vrednic de o mare iubire: prin chenoză, prin slujire, prin suferinţă şi în cele din urmă prin jertfa de sine.

26) În povestiri şi cântece cavalereşti, citim că pentru iubitele lor cavalerii îndurau cu bucurie orice suferinţe şi înfruntau adesea chiar moartea. Dar acele iubite erau vrednice de dragostea şi de jertfele lor – cel puţin aşa spun poeţii. Domnul nostru, dimpotrivă, fiind Însuşi fără păcat şi fără prihană, a îndurat chinuri şi o moarte cumplită nu pentru o iubită pură şi plină de credincioşie, ci pentru nişte păcătoşi, pentru nişte ucigaşi, pentru nişte mincinoşi, pentru nişte hoţi şi tâlhari nesătui, pentru nişte suflete murdare şi stricate, duhnind a moarte, moarte înainte de a muri. „Căci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotărăşte cineva să moară. Dar Dumnezeu îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, prin noi, Hristos a murit când noi eram păcătoşi” (Rom. 5,7 8).
Nu aceasta este iubirea care întrece orice înţelegere?

27)  Iubirea „nu caută ale sale” (l Cor. 13,5), spune Apostolul luând pilda Domnului său. Toate cuvintele şi toate faptele Sale, Fiul le înfăţişează Tatălui. „M-am coborât din cer, nu ca să fac  voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis pe Mine” (Ioan 6,38). „Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui” (Ioan 4,34). „Cele ce am auzit de la El, Eu acestea le grăiesc în lume” (Ioan 8,26). „Precum Tatăl Mi-a poruncit, aşa fac” (Ioan 14,31) „Ca să cunoască lumea că Eu iubesc pe Tatăl” (Ioan 14,31). (O, dacă fiii oamenilor şi-ar iubi astfel părinţii!) Aşadar Fiul se leapădă de voinţa Sa şi se lasă cu totul în voia Tatălui, fără să caute slava Sa, ci slava Tatălui. Tot aşa iubeşte şi Tatăl pe Fiul, „şi-I arată Lui toate câte face El” (Ioan 5,20). „Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului” (Ioan 5,22). În sfârşit, „Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate le-a dat în mâna Lui” (Ioan 3,35).

28)  Duhul Sfânt ia parte întru totul la iubirea Tatălui şi a Fiului. Prin Duhul Sfânt a fost cu putinţă naşterea Fiului, din fecioara nenuntită, Maria, Duhul Sfânt s-a arătat în chip de porumbel la Botezul Domnului. Din apa Iordanului, Iisus a ieşit plin de Duhul Sfânt. Prin Duhul Sfânt scotea Iisus demonii din oameni. Duhul Sfânt a coborât asupra apostolilor la Cincizecime. Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptăţit în Duhul (1 Tim. 3,16). „Câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.” (Rom. 8,14). Singura hulă care nu se iartă este hula împotriva Sfântului Duh (cf. Matei 12,31). Duhul vieţii, al puterii, al înţelepciunii, al adevărului, al rugăciunii, al păcii, al bucuriei, al mângâierii, sălăşluieşte în cei care cred în Hristos, ca în templul Său, şi duce mai departe lucrarea lui Hristos, unindu-i pe cei credincioşi într-un singur trup sfinţit, Biserica, „stâlp şi temelie a adevărului” (1 Tim. 3,15). Şi mai presus de toate, „iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă” (Rom. 5,5).

29)  Când se spune aşadar: Dumnezeu este iubire, înseamnă că toată Sfânta Treime este iubire: Tatăl este Iubire, Fiul este iubire, Duhul Sfânt este iubire. Acesta-i izvorul şi arhetipul iubirii între îngeri şi între oameni. Izvorul care dă fără să se împuţineze, care primeşte fără să se îmbogăţească.

30) Ascultă, fiică, aceste cuvinte despre nespusa îndrăzneală a iubirii: din iubire Fiul omului se smereşte, învaţă, îngrijeşte, hrăneşte, adapă, îndreaptă şi cârmuieşte, dă bucurie, îndură chinuri, iartă şi moare: „Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El şi să-şi dea sufletul răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20,28). Când slujeşte, slujeşte cu bucurie, când este jertfit se jertfeşte de bunăvoie; fără să-i pese de Sine, ci privind necontenit spre sărbătoarea iubirii cereşti veşnice, spre celelalte două feţe ale Sfintei Treimi. Este uşor pentru cine are iubirea. Nil Sinaitul spune: „De îndată ce dobândeşti sfânta iubire, totul îţi este uşor de făcut, uşor de îndurat. Iar fără dragoste nu este nici odihnă, ci totul îţi este plin de trudă şi cu neputinţă”.

vinieta

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Casiana - învățătură despre iubirea în Hristos și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s