Scrisoarea a IX-a („Prin fereastra temniței”)

Să se bucure ţara Sârbească. Dumnezeu s’a milostivit iarăşi de ea. Mai întâi a lovit-o, şi apoi cimitirs’a milostivit de ea.

Cu adevărat, soarta fiecăruia este proorocită în Scriptură. Căci multe din cuvintele pe care Domnul le-a rostit poporului lui Israíl parcă ar fi fost rostite către Sârbi. Atât de mult se potrivesc cu soarta noastră. Iată ce s’a spus prin slăvitul Prooroc Isaía: „că pentru mânia mea te-am bătut şi pentru milă am iubit pre tine”(Isa. 60:10).

De ce Te-ai mâniat pe noi, Doamne al cerurilor?

M’am mâniat pentru că atunci când v’am dat tot ce v’a poftit inima, v’aţi întărit, dar nu pentru adevăr, ci ca să treceţi de la rău la mai rău, şi pe Mine nu m’aţi mai cunoscut.

(Ier. 9:3). Aţi făcut precum Evreii în vremurile de demult, după cum mărturiseşte slăvitul Meu proroc Ieremía. Pentru că voi, Sârbii, m’aţi scuipat cu cuvintele vostre hulitoare; pentru că aţi murdărit numele Meu mai rău decât orice alt nume cu înjurăturile voastre.

Căci nimeni din iad n’a auzit vreun Sârb să-l înjure pe satana sau pe vreunul din dracii săi, dar toţi îngerii mei din ceruri au auzit buzele Sârbilor înjurând numele meu şi al sfinţilor mei. Dacă veţi găsi vreun Sârb care l-a înjurat pe diavol, voi ierta suta celor ce au ocărât numele lui Dumnezeu Ziditorul şi Atotţiitorul. Dar nu veţi găsi.

Aşadar, satana cu diavolii săi a fost pus la loc mai de cinste decât Eu, Ziditorul şi Părintele vostru. Oare puţin lucru este acesta, din pricina căruia m’am mâniat?

O, Doamne îndurate, iartă-ne, şi spune nouă, încă, pentru ce Te-ai mâniat pe Sârbi?

Pentru că noii cârmuitori ai Serbiei s’au ruşinat să meargă la Biserici pentru a se ruga; pentru că s’au ruşinat să mărească numele Meu pe la şcolile înalte; pentru că au început să se închine lucrurilor mele în loc să mi se închine Mie, Ziditorul cerului şi al pământului;  pentru că au lepădat slăvirea îngerilor şi-a sfinţilor Mei, şi au început să slăvească pe oamenii muritori; pentru că s’au lăsat ademeniţi de calea păgânilor şi a celor mai cumpliţi eretici din lume, primind şi repetând nebuneştile lor cuvinte, citind şi scriind cărţi smintite, care sânt călăuză spre iad.

Vechii domnitori Sârbi într’alt chip m’au cinstit, într’alt fel au învăţat poporul Sârb. Spuneţi-mi, oare e neînsemnat lucrul din pricina căruia m’am mâniat?

Ziceţi-mi, dacă aţi fi chemat oaspeţi în casă, iar oaspeţii s’ar fi îndestulat cu bucate şi băutură, apoi ar fi început să-l ocărască pe stăpânul casei şi să cinstească slujitorii şi slujnicele, mesele şi scaunele, oalele şi blidele – oare nu v’aţi fi mâniat?

O, Doamne, cu adevărat grele ne sânt păcatele! Să fie, însă, mila Ta mai mare decât păcatele noastre. Iartă-ne, Mult-îndurate, şi binevoieşte spre slugile Tale, şi spune nouă, încă, pentru ce Te-ai mâniat pe Sârbi?

Pentru că m’aţi amărât cu văicărelile voastre când vă lovesc, şi de obrăznicia voastră când vă miluiesc.

Dacă cineva dintre voi, cu cât de puţină înţelegere şi cinste, ar auzi de la îngerul păzitor, care merge lângă fiecare dintre voi şi îi veghează viaţa, dacă ar auzi tot ce aud Eu, de păcatele voastre din căsnicie, de păcatele voastre din afaceri, de păcatele voastre de la stabilirea hotarelor câmpurilor şi pădurilor, de păcatele din judecătorii, de păcatele din şcoli, de păcatele preoţilor Mei, de păcatele din cazărmi, de păcatele de la vârful puterii; dacă cineva dintre voi, oamenii, ar auzi tot, ar afla tot, ar cumpăni tot, şi ar judeca după dreptate, cu adevărat vă spun că mai degrabă ar trimite asupra acestui norod veşnica pieire, decât să-i curgă vreo lacrimă din ochi.

Vai, fraţilor, cât de greu e să te judeci cu Cel Preaînalt! El e, cu adevărat, totdeauna drept, iar noi – totdeauna vinovaţi. Scăparea noastră este că mila Sa este însoţitoarea de zi cu zi a dreptăţii Sale.  Căci, vai! de s’ar fi abătut asupra acestui pământ păcătos doar dreptatea dumnezeiască, fără milă, de mult ar fi venit sfârşitul lumii. „Pentru mânia mea te-am bătut şi pentru milă am iubit pre tine” (Isa. 60:10). De multe ori s’au întâmplat acestea cu Israilitenii. Şi tot trecutul nostru ne mărturiseşte că acestea s’au întâmplat de multe ori şi cu Sârbii. De multe ori Domnul ne-a lovit cu mânia Sa cea dreaptă şi ne-a miluit după mare mila Sa. De aceea vă zic: citiţi Sfânta Scriptură, pentru a înţelege istoria Sârbilor. Citiţi Biblia, ca să aveţi în mâini lumina călăuzitoare pe calea cea întunecată a destinelor omeneşti.

Şi să vă străduiţi ca nicicum să nu întărâtaţi mânia Domnului. Cu adevărat, El este domol la mânie, şi nu răsplăteşte fiecare sâmbătă ca omul mânios, dar când se mânie, îi arde pe oameni precum focul pe mirişte.

O, fraţilor şi surorilor, cugetaţi în fiecare zi şi în fiecare noapte la mânia Domnului şi la milostivirea Lui, în viaţa voastră şi în viaţa poporului. Şi străduiţi-vă, în orice chip, prin gânduri, fapte, cuvinte, rugăciuni, pocăinţă şi smerenie, să vă legaţi de Dumnezeul milei, şi nu de Dumnezeul mâniei. Unul îl înlocuieşte pe celălalt. Dar, Dumnezeul cel milostiv să fie cu voi, şi voi cu El, în vecii vecilor. Amin!

vinieta

(Sf. Nicolae Velimirovici – „Prin fereastra temniței”, în traducere din limba sârbă de Ionuț și Sladjana Gurgu, Ed. Predania, București, 2009, http://www.predania.ro)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Prin fereastra temniței și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s