27 aprilie – Sf. Ap. Simeon; Sf. Cuv. Ștefan, episcopul Vladimirului; pomenirea arderii Sfintelor Moaște ale Sf. Sava, arhiepiscopul sârbilor; Sf. Cuv. Ioan Mărturisitorul (Proloagele de la Ohrida)

27 aprilie

• Pomenirea Sfântului Apostol Simeonsf simeon

Acesta a fost fiul lui Cleopa, care a fost fratele lui losif, logodnicul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. Văzînd minunile Domnului nostru şi Mîntuitorului lisus Hristos, Simeon a crezut, şi s-a numărat printre cei șaptezeci de Apostoli. Cu mare rîvnă şi curaj el a predicat Evanghelia lui Hristos în toată ludeea. După ce necuraţii iudei 1-au omorît pe lacob, fratele Domnului şi primul episcop al Bisericii Ierusalimului, aruncîndu-1 de pe aripa Templului şi bătîndu-1 peste cap cu ciomege, atunci acest Simeon, vărul lui lacob, a fost ridicat episcop în locul lui în Biserica din Ierusalim. Simeon, ca al doilea episcop al Ierusalimului, cetăţii celei sfinte, a păstorit Biserica lui Dumnezeu cu înţelepciune şi cu putere pînă la bătrîneţe adîncă şi încuviinţată. El era în vîrstă de peste una sută ani cînd a luat mucenicia, care s-a întîmplat în acest fel: în timpul domniei lui Traian împăratul Romei a izbucnit în Palestina o dublă persecuţie: împotriva urmaşilor casei lui David şi împotriva creştinilor. Cei plini de toată răutatea 1-au acuzat pe bătrînul Episcop Simeon că este amîndouă lucrurile. De aceea Sfîntul Simeon a îndurat torturi cumplite, fiind mai după aceea omorît prin răstignire, asemenea Domnului, Căruia i-a slujit cu credinţă în toată viaţa lui de pe pămînt.

stefan• Pomenirea Sfântului Preacuvios Ştefan, episcopul Vladimirului

Acest Ştefan a fost ucenicul Sfîntului Teodosie de la Mînăstirea Lavrei Peşterilor din Kiev. El a fost un timp stareţ al Lavrei Peşterilor, nevoindu-se mult cu organizarea şi aşezarea în bună rînduială a vieţii şi pravilelor monahale, şi cu împodobirea sfintelor locaşuri. După acestea, dracii i-au instigat pe fraţii mînăstirii să-i facă multe răutăţi acestui sfînt Ştefan; nu numai că 1-au alungat din stăreţie, dar 1-au alungat şi din mînăstire. Dar Domnul Cel Carele nu dă sufletele drepţilor multă vreme spre batjocura nelegiuiţilor ci le izbăveşte din gheara cîinilor, astfel a călăuzit viaţa acestui sfînt şi cuvios Ştefan, încît 1-a ridicat pe el episcop în Vladimir. Ca ierarh al lui Dumnezeu, Ştefan a păstorit Biserica Lui pînă la bătrîneţe adîncă, odihnindu-se cu pace în Domnul la anul 1094.

sava• Pomenirea arderii Sfintelor Moaşte ale Sfântului Sava, arhiepiscopul sârbilor

Trupul Sfîntului Sava a fost îngropat cu cinste la Mînăstirea Mileşevo. Sub timpul împilării turceşti poporul sîrb s-a strîns în jurul sfintelor moaşte ale sfintului lor, la care aflau ajutor, mîngîiere şi vindecare. Temîndu-se că de la asemenea adunări la acel loc s-ar putea porni o insurecţie împotriva stăpînirii turceşti, Sinan Paşa care îşi afla sediul la Belgrad a poruncit ca sfintele moaşte ale lui Sava să fie aduse la Belgrad şi arse. Ceea ce s-a şi întîmplat pe dealul Vracear, în ziua de 27 aprilie 1594. Dar cu această nelegiuire, paşa cel demonizat nu a reuşit să ardă şi duhul viu al sfintului, adică pe Sfîntul însuşi, care rămîne pururea viu şi nevătămat înaintea tronului lui Dumnezeu în ceruri, şi în inimile oamenilor pe pămînt.

• Pomenirea Sfântului Cuvios Ioan Mărturisitorul

Acest loan a fost stareţul Mînăstirii Cathares, care se întemeiase lîngă Niceea în timpul domniei împăratului Iustin, în veacul al şaselea. Din pricina faptului că cinstea sfintele icoane şi apăra cinstirea sfintelor icoane, loan a luat chinuri cumplite din porunca împăraţilor Leon şi Teofil, şi a murit în exil, în anul 832.

Cântare de laudă la Sfântul Apostol Simeon

Simeon străluceşte cu tinereţea şi cu puterea,

Cînd blîndului învăţător el Îi urmează.

În El nu vede pe ruda cea de un trup cu el,

Ci pe Dumnezeu Cel de necuprins, întrupat printre oameni.

Această lumină mare întreaga lume întunecată i-o a arătat.

Venindu-şi în sine el de lume s-a lepădat,

Şi precum vulturul puternic care se înalţă în zbor,

El cu duhul s-a înălţat către ceruri şi cele cereşti.

Prin Hristos el bunătatea lui Dumnezeu a cunoscut,

Viaţa cea nemuritoare şi frumuseţea.

Prin Hristos el încă şi pe adevăratul Om L-a cunoscut.

Astfel dispreţuit-a slava şi onorurile vremii lui,

Şi precum albina tuturor nevoinţelor pe sine s-a dăruit,

De tinereţea lui nefiindu-i milă, nici de al său trup,

Ci Legea lui Hristos pînă la sfîrşit împlinind,

Şi împărăţiei celei veşnice învrednicindu-se.

Răstignit pe cruce, bătrînul cel de una sută ani

Boldul morţii nu-l simte,

Căci el în duhul înviase demult;

Acum el aşteaptă slăvita înviere

Şi a trupului.

Cugetare

Adevărata credinţă în această lume întotdeauna va fi prigonită.

Mîntuitorul însuşi a spus-o aceasta pe faţă Apostolilor Lui. Sfîntul Apolinarie din Hierapolis, scriind împotriva ereticilor montanişti, a zis: „Să ne zică nouă aceştia înaintea lui Dumnezeu: care, dintre toţi proorocii lor, începînd cu Montanus şi nevestele lui, a mai fost persecutat de iudei şi omorît de cei nelegiuiţi? Nimeni! Care dintre ei vreodată a fost înşfăcat pentru Numele lui Hristos şi răstignit pe cruce? Din nou, nimeni! Au fost vreodată femeile lor luate şi biciuite în sinagogile evreieşti? Niciodată, şi nicăieri!” Acest Sfînt ortodox spune că adevărata credinţă, pe de altă parte, pururea va fi prigonită în această lume.

Ereziile sînt în general mult mai apropiate duhului lumii cel diavolesc, astfel că lumea şi dracii nu prigonesc ceea ce este al lor. A trăi veci şi pururi numai în prigoane, doar cu puţine şi scurte răstimpuri de răsuflare, este caracteristica distinctivă a credinţei şi Bisericii Ortodoxe.

Această prigoană împotriva Ortodoxiei, lucrată dinlăuntrul şi din afara ei, a existat de-a lungul întregii istorii: căci ea veşnic a fost prigonită din afară de către necredincioşi, iar dinlăuntru de către eretici.

Luare aminte

Să luăm aminte la Stăpînul Hristos Cel înviat:

  • La cum a poruncit ca întru Numele Lui să se vestească peste tot pocăinţa şi iertarea păcatelor;
  • La cum a poruncit ucenicilor Lui să aştepte făgăduinţa Tatălui că le va trimite de sus puterea Duhului Sfînt.

Predică

Despre prigonirile drepţilor – „Prin multe suferinţe trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu.” (Fapte 14: 22)

„Şi toţi care voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus vor fi prigoniţi” (II Timotei 5: 12). Stăpînul Hristos a şi prorocit aceste adevăruri, şi le-a şi adeverit prin exemplul propriei Sale vieţi. Apostolii şi ei au spus acestea şi le-au adeverit prin exemplul propriilor lor vieţi. Toţi de Dumnezeu-purtătorii Sfinţi Părinţi ai Bisericii, toţi mărturisitorii şi mucenicii au spus acestea şi le-au adeverit cu exemplul propriilor lor vieţi şi mucenicii. Prin urmare, mai este nevoie să ne îndoim că doar prin poarta cea strimtă intra-va cineva în împărăţia Cerurilor? Oare mai este cazul să avem vreo îndoială că prin multe suferinţe trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu? Nu, nici o justificare nu există pentru o astfel de îndoială.

Oare putea-vor oile să trăiască în mijlocul lupilor şi să nu fie veşnică vînare dinţilor lor? Poate oare făclia să ardă la răspîntii şi să nu-i fie bătută flacăra de vînt încoace şi încolo? Poate oare pomul roditor să crească lîngă drum şi să nu fie prădat mereu de trecători?

Astfel Biserica sufletelor drepţilor nu va putea decît să fie prigonită mereu şi mereu, de păgîni, de idolatri, de eretici, de apostaţi, de patimi şi de vicii, de păcate şi fărădelegi, de lume, de demoni. Astfel, nici măcar un singur suflet drept nu va putea trăi liber de prigoane, dinlăuntru, sau din afară, pînă în clipa cînd va ieşi din acest trup şi din această lume. Dar cineva va putea să nu fie de acord cu aceasta, şi să înceapă să demonstreze, după propria sa logică şi propriul său calcul, că lucrurile nu stau deloc aşa. Dar aici nici mintea şi nici logica cuiva nu pot să fie de vreun folos. Căci miile de răstigniţi pentru deptate de-a lungul veacurilor grăiesc tocmai împotriva unora ca aceştia, miile care au fost arşi de vii strigă tocmai împotriva unora ca aceştia, miile cărora li s-a tăiat capul pentru credinţă adeveresc împotriva unora ca aceştia, şi miile care au fost omorîţi prin înecare mărturisesc împotriva unora ca aceştia.

O, fraţilor, credinţa creştină puternică este nu doar atunci cînd merge în sensul logicii şi gîndirii noastre pămînteşti, ci şi atunci, şi mai cu seamă atunci, cînd ea vine în răspărul logicii şi gîndirii noastre omeneşti.

Cei care voiesc să trăiască cucernic întru Hristos lisus vor fi prigoniţi. Aceasta a prorocit-o Apostolul la începutul erei creştine, şi douăzeci de veacuri de vieţuire creştină nu fac decît să trimită ecoul miilor de voci care confirmă adevărul acestei prorocii.

O, Stăpîne Doamne Iisuse Hristoase, Carele ai înviat a treia zi din mormînt, luminează-ne pre noi ca să rămînem credincioşi pînă la sfîrşit, şi dă-ne nouă puterea ca să îndurăm prigoanele pînă la sfîrşit. Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!

vinieta

Acest articol a fost publicat în Proloagele de la Ohrida și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s