21 martie – Sf. Iacov, episcopul și mărturisitorul; Sf. Cuv. Chiril din Sicilia, episcopul Cataniei; Sf. Toma, episcopul Constantinopolului (Proloagele de la Ohrida)

21 martie

• Pomenirea Sfântului Iacov, episcopul şi mărturisitorulmartie

Nu se cunoaşte locul unde s-a născut Sfintul lacov, nici cel al eparhiei pe care a păstorit-o. Despre el se ştie doar că a împlinit legea lui Hristos şi că a petrecut vreme îndelungată curăţindu-şi sufletul şi trupul cu post şi cu rugăciune. În timpul împărăţiei Copronimului, lacov a îndurat mari prigoniri şi chinuri din partea luptătorilor contra sfintelor icoane, precum foamea, temniţa şi batjocura de toate felurile. La urmă el şi-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu, pe Care L-a slujit cu credinţă toată viaţa. Sfîntul sfinţit lacov a suferit şi s-a săvîrşit în veacul al optulea după Hristos.

• Pomenirea Sfântului Cuvios Chiril din Sicilia, Episcopul Cataniei

Sfintul Chirii se născuse în Antiohia şi fusese ucenic al Sfîntului Apostol Petru. El a fost păstor minunat al turmei sale. El primise darul să lucreze minuni mari cu rugăciunea. Aşa a fost minunea cu apa cea amară, care nu se putea bea. în acel loc, vara, nu curgea nici un fel de altă apă, dar prin rugăciuni el a preschimbat această apă amară în apă dulce, bună de băut. Sfîntul Chirii a adormit cu pace.

• Pomenirea Sfântului Toma, Episcopul Constantinopolelui

Toma a trăit în timpul împăraţilor Mauriciu şi Foca, pe cînd patriarhi au fost Sfinţii loan Postitorul şi Chiriac. Marea lui rîvnă şi evlavie pentru cele sfinte au atras atenţia Sfîntului Patriarh loan, care 1-a rînduit vicar patriarhal. După moartea lui Chiriac, Toma a fost ridicat patriarh în locul lui. Acest timp a fost marcat de un eveniment tainic, minunat: în timpul unei procesiuni cu cruci, acestea au început să se mişte de la sine şi să se lovească una pe cealaltă. Poporul a rămas uimit şi înspăimîntat. Cînd semnul acesta a ajuns la urechile Patriarhului, el 1-a chemat de faţă pe Teodor Sicheotul, sihastru vestit înzestrat cu darul discernămîntului duhovnicesc, spre a tîlcui poporului înţelesul acestui semn. Patriarhul 1-a rugat cu lacrimi pe sihastru să-i tîlcuiască care este voia lui Dumnezeu prin acest semn. Cuviosul Teodor s-a rugat lui Dumnezeu şi i-a descoperit patriarhului ^că acest semn vesteşte mari nenorociri, atît pentru Biserică, cît şi pentru împărăţia Grecească, care vor veni peste cei mari şi popor din cauza luptelor de credinţă şi a celor interne, politice. Acest semn prevestea că creştinii vor lupta şi se vor ucide între ei, ceea ce a şi ajuns să se întîmple în scurt timp. Sfîntul Patriarh Toma 1-a rugat pe Cuviosul Teodor să se roage ca Dumnezeu să-L ia la Sine pe el, Toma, ca să nu trăiască şi să vadă toată această urgie. „Voieşti să vin eu însumi la tine, sau voieşti mai degrabă să ne întîlnim amîndoi înaintea Scaunului lui Dumnezeu?” Aşa a răspuns Teodor rugăminţii Patriarhului, ceea ce însemna că Patriarhul va muri curînd. Cu adevărat, chiar în ziua în care a primit cuvîntul Cuviosului, Patriarhul sa îmbolnăvit şi a murit. La scurt timp după aceea, Cuviosul Teodor a murit şi el. Sfîntul Toma s-a strămutat la locaşurile cele cereşti la anul 610 după Hristos.

• Pomenirea Sfântului Cuvios Serapion

Sfîntul Serapion a fost împreună-vieţuitor cu Sfîntul Antonie cel Mare. El era stareţul Mînăstirii Arsina din pustia Nitriei, în care trăiau peste unsprezece mii de monahi. Paladie şi Sozomen îl numeau pe Sfîntul Serapion „cel Mare.” El a murit la anul 366 după Hristos. Sfîntul Serapion zicea: „Să nu cugetaţi că boala este grea, ci să ştiţi că doar păcatul este greu. Căci boala nu durează decît pînă la mormînt, pe cînd păcatul îl urmăreşte pe păcătosul care nu s-a pocăit şi dincolo de el.

bar

Cântare de laudă la Sfântul Serapion

Voind pre păcătoasă să o vindece,

Serapion pre sine păcătos s-a făcut a fi.

El în cămara păcătoasei a intrat,

Ca şi cînd păcatul venise a-l săvîrşi.

Dar mai înainte de aceasta el astfel i-a grăit:

„Ci aşteaptă puţin – căci noaptea întreagă înainte o avem — rugăciunea să-mi săvîrşesc.

După aceea doar vom merge să păcătuim.”

Serapion rugăciunile aprins a le rosti,

La Dumnezeu mintea ridicînd,

Fără împrăştiere.

Rugăciunea picura neîncetat,

Suspin după suspin.

Apoi el Psaltirea începu a rosti,

Şi rugăciuni îndelungi

Pentru păcătoasă.

Erau rugăciuni cu lacrimi şi suspine,

Care pe păcătoasă însăşi

La inimă o au străpuns. 

Viaţa-i necurată ea-şi văzu cu groază.

Pe dată înţelese că Sfîntul

Nu spre păcătuire la ea a venit,

Ci spre mîntuirea sufletului ei,

Ca la Dumnezeu să se întoarcă

Şi să fie vie.

Femeia plînge, cu inima străpunsă.

Şi strigă:

„Ce voi face, omule al lui Dumnezeu?

Căci iată zac în noroiul ruşinii, şi în sus nu pot să privesc!”

Serapion cu tărie o povăţuieşte,

Şi în grija unor înţelepte femei o aşează.

Apoi în pustia lui se întoarce

Cu bucurie de sufletul mîntuit.

bar

Cugetare

Pe cei care în viaţă nu urmăresc decît îmbogăţirea cu orice preţ îi veţi auzi adesea justificîndu-se astfel:

Cum voi putea face milostenii dacă nu am mulţi bani?

Să nu-i credeţi pe ei, căci ei se mint în primul rînd pe ei înşişi. Sfîntul loan Scărarul cunoştea în profunzime rădăcinile acţiunilor oamenilor cînd zicea:

„Începutul iubirii de arginţi este pretextul de a face mai apoi milostenie cu ei, iar sfirşitul ei este ura faţă de săraci.”

Acest adevăr îl confirmă toţi bogaţii, şi cei mari, şi cei mai mici, cu chiar exemplul vieţilor lor.

Omul mijlociu zice: „Ah, dacă aş avea bani, aş face cutare şi cutare faptă bună!”

Să nu-1 crezi pe el. Lasă-1, căci el pe sine nu se crede. Lasă-1 să se privească ca într-o oglindă în cel care este mai bogat decît el, şi să vadă că mai bogaţii nici nu vor să audă de lucrarea cutărei sau cutărei fapte bune. Să vadă deci că aşa ar fi şi el dacă ar avea mai mulţi bani. Zice iar Sfîntul loan Scărarul:

„Să nu zici că trebuie să strîngi bani pentru săraci, ca prin această milostenie să cîştigi împărăţia. Au nu ţii minte că văduva Raiul şi-a cîştigat doar cu doi gologani?”

Cu adevărat ea Raiul a luat numai cu doi gologani, pe cînd bogatul în farţa porţilor căruia zăcea săracul Lazăr nu a putut să-şi dobîndească acest Rai cu toate nenumăratele comori pe care le avea.

Dacă nu ai bani ca să faci milostenie cu ei, atunci roagă-te lui Dumnezeu ca să-i îndestuleze El precum ştie, şi-ţi vei face astfel şi milostenia ta, şi Raiul îl vei dobîndi.

Cînd Sfîntul Vasile cel Nou i-a prorocit împărătesei, soţiei împăratului Constantin Porfirogenetul, că mai întîi va aduce pe lume o fiică iar mai după aceea unui fiu, împărăteasa i-a oferit aur mult, pe care Sfîntul 1-a refuzat, împărăteasa 1-a rugat cu lacrimi ca să ia aurul, întru Numele Sfintei Treimi. Văzînd aceasta Sfîntul a luat doar trei galbeni pe care i-a dat celui care îl slujise, pentru că era om sărman, şi a zis:

„Doar puţini dintre aceşti spini să folosim, căci ei mult înţeapă.”

bar

Luare aminte

Să luăm aminte la Domnul Hristos răstignit pe Cruce:

  • La capul Lui, cel rănit cumplit de cununa de spini;
  • La ochii Lui, cei închişi de durere;
  • La gura Lui, cea uscată de sete.

bar

Predică

Despre Cel dintâi şi Cel de pe urmă, şi Cel Care este veşnic viu – „Nu te teme! Eu sînt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi Cel ce sunt veşnic viu” (Apocalipsa 1: 17-18).

Astfel grăieşte Stăpînul Hristos către ucenicul Lui iubit loan, în vedenia pe care a avut-o acesta în Insula Patmos. Dar de ce să nu se teamă ucenicul? Să nu se teamă, adică, de prigoana care va veni asupra Bisericii din partea paginilor idolatri: „Nu te teme de torţionarii care se ridică şi-mi schingiuiesc ucenicii din toate părţile. Nu te teme de împăraţii care se ridică şi-i prigonesc şi-i ucid pe creştini. Nu te teme de cei puternici şi sîngeroşi ai acestei lumi care batjocoresc şi rîd de moartea Mea şi de smerenia Mea. Nu te teme de mulţimea demonilor care îi orbesc pe oameni cu patimile aşa încît ei să nu poată vedea adevărul pe care Eu i-am adus lumii.”

Nu te teme de nimic!

O, cum nu să nu ne temem, Doamne? Cum să nu ne temem, cînd vedem nelegiuirea înarmată pînă în dinţi împotriva noastră, care sîntem puţini, şi mici, şi neînarmaţi! „Nu te teme, căci Eu sînt Cel dintîi şi Cel de pe urmă, Eu sînt Alfa şi Omega. Nu te teme, căci mulţimea diavolilor nu este decît ca un vîrtej de frunze moarte. Eu sînt inainte de timp şi după timp; înainte de începutul a toate şi după sfîrşitul a toate cîte sînt zidite sînt Eu! Eu sînt Cel Care am pus hotar în timp şi fiinţă tuturor cîte sînt, şi dincolo de acest hotar ele nu se pot întinde. Nu te teme, căci Eu Cel Răstignit, iată, Viu sînt. Nu te teme nici măcar de moarte, căci Eu sînt înainte de moarte şi după moarte.

Moartea este sluga Mea căreia Eu îi îngădui să Mă slujească în lume.

Eu în mîna slugii mele M-am dat timp de trei zile, şi după aceea i-am poruncit să se depărteze, şi iată, acum Eu sînt viu. Eu sînt Stăpînul morţii şi al vieţii. Eu sînt Stăpînul timpului şi al veşniciei. Nu te teme! Viu sînt Eu în veacul vecilor. Iar tu împreună viu cu Mine vei fi. Toţi cei care îmi rămîn credincioşi Mie şi nu se tem vii vor fi şi vor trăi alături de Mine în veac. Nu te teme, Eu sînt Alfa şi Omega” (Apocalipsa l: 8).

O, Stăpâne Doamne Veşnic şi Nemuritor, dă-ne nouă ca aceste cuvinte ale Tale pururi să sune în sufletele noastre, ale credincioşilor Tăi, ori de cîte ori ni se întîmplă să fim prigoniţi în Sfîntă Biserica Ta, ca ţinîndu-ne Tu cu Dreapta Ta noi să nu ne temem nicicînd. Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!

vinieta

Acest articol a fost publicat în Proloagele de la Ohrida și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s