Scrisoarea a V-a („Prin fereastra temniței”)

Acestea a spus Domnul poporului Său, prin Prorocul Ieremía: ingerPentru că au părăsit ei legea mea, (…) şi n’au ascultat glasul meu, ci au mers dupre cele alese ale inimii lor celei rele, şi dupre idoli (…) – pentru aceea, iată, eu hrănesc pre ei cu nevoi şi voiu adăpa pre ei cu apă de fiere. (Ier. 9:13,14)

Aţi cunoscut voi oare ce am cunoscut eu pe acest pământ? Am cunoscut un om ce săvârşea mai cu seamă aceste zece păcate: 1. Nu a crezut în Dumnezeu, 2. S’a închinat la tot felul de plăsmuiri ca lui Dumnezeu, 3. A hulit şi ocărât numele Domnului, 4. Şi-a bătut părinţii, 5. A petrecut Duminica lucrând, ca într’o zi de Luni, 6. A omorât un om, 7. A făcut preacurvie, 8. A furat şi de la prieteni, şi de la neprieteni, şi de la tovarăşii săi, şi de la Biserică, şi de la stat, 9. A minţit şi a jurat strâmb la judecăţi, 10. I-a pizmuit pe vecinii lui şi şi-a dorit pentru sine lucrurile altora. După cum vedeţi, acest om a încălcat toată Legea Veche a lui Dumnezeu. A spart Tablele lui Moisì şi s’a închinat viţelului de aur al Evreilor.

Vai, fraţii mei, de câte ori m’am gândit la acest nelegiuit, de îndată mi-am amintit de încă unul asemenea, de încă zece şi de încă o sută asemenea. Cred că şi fiecare dintre voi veţi afla cel puţin zece asemenea nelegiuţi în jurul vostru.

De ce e oare de mirare că Dumnezeu ne-a lăsat şi ne-a dat sabiei celui mai cumplit popor din lume? Zadarnic vom zice: dar nu era aşa tot poporul. Cu adevărat, nu era. Dar nici toţi Israilitenii nu păcătuiseră cu femeile Madianiţilor, şi cu toate acestea urgia a venit asupra întregului norod, şi au murit 24.000 de oameni. (Num. 25) .

Mai vreţi încă o pildă? Când Iisus Navì a intrat în ţara făgăduinţei,

un singur om a păcătuit lângă Ierihon, ascunzând ceva din prăzi, dar din pricina fărădelegii sale au pierit într’o zi 3.000 de războinici. (Is. Nv. 7)

Încă o pildă: când Filistenii au adus înapoi Israilitenilor Chivotul Legământului, toţi s’au
bucurat mult, iar cineva, din bucurie şi curiozitate, a deschis Chivotul şi a privit înăuntru. Pentru aceasta, au fost îndată loviţi de mâna Domnului – dar nu numai aceia, ci şi mulţi alţii, 50.000 din norod.(/I Împ. 6:19).

Oare nu aţi citit că puţin a trebuit unei corăbii să se scufunde cu toţi călătorii, din pricina fărădelegii unui singur om, Prorocul lui Dumnezeu, Ioná? De ce e oare de mirare că corabia statului nostru s’a scufundat din pricina miilor de păcătoşi mai mari decât Prorocul Ioná?

Să nu-mi pomeniţi de Sodoma şi de cuvântul spus de Domnul către dreptul Avraám – când Avraám l-a întrebat pe Domnul dacă va nimici cetatea cea păcătoasă a Sodomei de se vor mai afla acolo zece drepţi, iar Domnul i-a răspuns că nu, ci va cruţa întreaga cetate a Sodomei pentru acei zece drepţi.

Voi ziceţi: doar erau în norodul Sârbesc mai mult de zece drepţi, de ce oare Domnul nu ne-a cruţat? Acesta este cuvânt de ispitire. Ca şi cum nu aţi şti că Sodoma era o cetate păgână; că ei nu-l cunoşteau pe Unul Dumnezeu, ca neamul Israilitean; că nu erau botezaţi în numele Sfintei Treimi, nici împărtăşiţi cu Sângele lui Hristos, ca neamul Sârbilor.

Deosebirea e ca de la pământ la cer. De aceea, Cel ce judecă după dreptate nu a vrut să cruţe Sodoma pentru zece mii, nici pe Sârbi pentru sute de mii de suflete drepte. Căci Sodomenii nu au ştiut de fel despre Unul Adevăratul Dumnezeu. Evreii ştiau de Unul Adevăratul Dumnezeu, prin proroci şi prin nenumărate minuni. Iar Sârbii ştiau de Dumnezeu ce s’a arătat lumii în chipul Domnului Iisus Hristos.

Măsura cunoaşterii lui Dumnezeu este şi măsura pedepsei.

Aşadar, să nu ne mai măsurăm cu Dumnezeu, ci cu adevărată mărturisire şi smerită pocăinţă să strigăm: „Drept eşti Tu, Doamne, Dumnezeul nostru, şi cu dreptate ne-ai hrănit pe noi, Sârbii, cu nevoi şi ne-ai dat să bem fiere.

Căci mulţi dintre noi au călcat Sfânta Ta Lege, ca şi când ar fi fost vreo mâzgălitură parlamentară. Şi n’au călcat-o doar o dată, într’o zi, ci douăzeci de ani, în faţa cerului şi a pământului.

Şi mulţi au uitat de Tine, Dumnezeul părinţilor noştri, Dumnezeul Sfinţilor noştri Împăraţi şi Patriarhi, al postitorilor şi al rugătorilor, al nevoitorilor şi al mucenicilor, şi au început să umble după cugetul şi vrerea inimii lor, împietrită de patimile trupeşti şi de ispitirile diavoleşti.

De aceea, cu dreptate ne-ai hrănit cu întregul blid de nevoi şi cu paharul cel plin cu fiere, slăvite şi înfricoşate Doamne!

Iar acum, Doamne, cu zdrobire ne rugăm Ţie, izbăveşte rămăşiţa  norodului Tău, pentru a nu ne mai batjocori ereticii şi păgânii, pe noi şi pe Tine, zicând la un pahar de vin: „Unde este acel Dumnezeu al Sârbilor? De ce nu îi ajută acum? De ce nu îi izbăveşte din mâna noastră, daca este mai puternic decât noi? Şi unde este acel Sfânt Sávva al Sârbilor? De ce nu îi păzeşte pe Sârbi, de vreme ce Sârbii îl iubesc şi îl preamăresc atâta?

Din mâna Ta, Doamne Sfinte, vom primi din nou şi nevoi, şi fiere. Dar nu ne da pe noi în mâinile oamenilor. Ajută-ne, Doamne, ajută-ne să ne îndreptăm, ca să slujim fără de prihană. Dă-ne puterea Sfântului Tău Har ca, în fiecare zi, după Legea Ta, cu toată suflarea să slăvim şi să mărim pe Singurul Adevăratul Dumnezeul nostru, cel în Treimea dătătoare de viaţă, cea de-o-fiinţă şi nedespărţită, în vecii vecilor.  Amin!

vinieta

(Sf. Nicolae Velimirovici – „Prin fereastra temniței”, în traducere din limba sârbă de Ionuț și Sladjana Gurgu, Ed. Predania, București, 2009, http://www.predania.ro)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Prin fereastra temniței și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s