3 martie – Sf. Mc. Entropie, Cleonic și Vasilisc; Sf. Cuv. Piama Egipteanca; Sf. necunoscută (Proloagele de la Ohrida) –predică despre iubirea aproapelui

3 martie

• Pomenirea Sfinţilor Mucenici Entropie, Cleonic şi Vasilisceutropie cleonic vasilisc

Aceştia trei au fost împreună închişi cu Sfîntul Teodor Tiron, şi apoi au luat şi ei cununa muceniciei. După ce Sfîntul Teodor cu slavă s-a săvîrşit, ei au rămas în continuare în închisoare, şi vreme îndelungată nu au fost condamnaţi deoarece împăratul îl schimbase pe guvernatorul cetăţii Amasia. Cînd noul guvernator a sosit, mai sălbatic decît cel dintîi, el a poruncit ca cei trei să fie aduşi înaintea lui. Toţi trei erau foarte tineri. Eutropie şi Cleonic erau fraţi de sînge, iar Vasilisc era rudă cu Sfîntul Teodor Tiron. Toţi trei se aveau însă ca nişte fraţi de sînge prin iubirea cea frăţească. Ca atare, aşa au şi grăit înaintea guvernatorului: «Precum Sfînta Treime nedespărţită este, aşa şi noi prin credinţa noastră în iubire de nedespărţit petrecem». Zadarnice au fost ademenirile guvernatorului, zadarnice încercările de a-l cumpăra pe Eutropie. Mai întîi guvernatorul l-a invitat pe Eutropie la o recepţie bogată, pe care Eutropie a refuzat-o, dînd răspunsul Psalmistului: „Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioşilor” (Ps. 1:1). Apoi, guvernatorul i-a oferit o imensă sumă de bani, una sută şi cincizeci de litre de argint curat, pe care Eutropie de asemenea a refuzat-o, amintindu-i guvernatorului că din cauza arginţilor Iuda şi-a pierdut sufletul. După nesfîrşite tentative de corupere, în timpul interogatoriilor şi torturilor, primii doi au fost osîndiţi la răstignire, iar Vasilisc la uciderea prin decapitare. Fraţii cei răstigniţi au dat slavă lui Dumnezeu că i-a învrednicit de moartea Fiului Lui. Toţi trei au intrat astfel în împărăţia Bucuriei, unde comandantul lor Teodor îi aştepta, înaintea ochilor lor fiind proslăvit de Hristos Stăpînul şi Biruitorul. Cei trei tineri au luat cu cinste mucenicia la anul 308 de la întrupare.

• Pomenirea Sfintei Cuvioase Piama Egipteanca

Pentru dragostea lui Hristos Piama nu a voit să se mărite, ci s-a dedicat unei vieţi de asceză în casa mamei ei. Ea mînca foarte puţin, şi numai o dată la două zile. Cea mai mare parte a timpului şi-o petrecea în rugăciune şi cugetări dumnezeieşti. Sfînta Piama avea darul deosebirii duhurilor. Ea a adormit cu pace, logodindu-şi sufletul Stăpînului Hristos, cam pe la anul 337 de la întrupare.

•  Pomenirea Sfintei necunoscute

Din părinţi bogaţi fiind născută, în cetatea Alexandriei, această sfîntă a avut un tată bun cu viaţă sfîntă dar care a dus un trai de permanentă suferinţă şi a avut o moarte rea, şi o mamă rea ca a avut o viaţă plină de bunătăţi şi desfătări, dar la sfîrşit o moarte foarte liniştită şi o înmormîntare strălucitoare şi slăvită. Uimită fiind şi neştiind cărui din părinţi să-i urmeze, această fecioară a avut o vedenie care i-a dat la iveală locurile în care petrec, pe cealaltă lume, tatăl, respectiv mama ei. Ea şi-a văzut tatăl petrecînd în împărăţia lui Dumnezeu, iar pe mamă în întunericul chinurilor. Această vedenie a ajutat-o pe fecioară să hotărască pe dată să-şi închine toată viaţa lui Dumnezeu, asemenea tatălui ei, şi să se ţină strîns de toate dumnezeieştile porunci, pe care să le împlinească întocmai; şi să nu ţină seamă de multele nenorociri şi suferinţe pe care ştia că le are de întîmpinat pentru aceasta. Ea a fost credincioasă voii lui Dumnezeu pînă la sfîrşit, fâcîndu-se vrednică de împărăţia Cerurilor, unde s-a regăsit cu scumpul ei tată cel de Dumnezeu iubitor.

bar

Cântare de laudă la Sfinţii Eutropie, Cleonic şi Vasilisc

Avînd mintea ridicată neîmprăştiat la Dumnezeu Cel Preaînalt,

Și inima înflăcărată de iubirea Lui,

Lor nu le pasă de durerile trupului, nici se îngrijesc,

Căci peste unele ca acestea

Dumnezeu stăpîneşte.

De căpetenie lucru este ca mintea să fie la Hristos.

Aceasta a ştiut-o al lui Hristos mucenic Eutropie,

Pe cînd era torturat;

Fratele lui Cleonic şi iubitul Vasilisc,

Cei împreună chinuiţi cu dînsul,

Au ştiut-o şi ei.

Toţi trei s-au aflat în văpaia chinurilor

Ca şi în rouă dimineţii.

Minţii celei pironite la Hristos

De chinuri nu-i pasă;

Dacă ele durează,

Rugăciunea durează şi mai mult,

Căci la chinuri mintea nu gîndeşte,

Ci doar în rugăciune fierbinte se-adînceşte.

Celui care se teme de Dumnezeu

De chinuri nu-i pasă.

Fraţii de sînge pe Cruce au fost ridicaţi.

Trupurile lor se chinuie,

Dar duhul le stă nemişcat.

Pe Dumnezeu ei Il slăvesc,

Pe Cel Care i-a proslăvit

Cu această moarte dumnezeiască.

Veşmîntul trupului se sfîşie şi cade

Iar duhul aleargă la cer,

Căci decît trupul

El este mult mai tare.

O Doamne, sufletele noastre primeşte-le

Căci Ţie se cuvine slava în veci,

O, Fiule al lui Dumnezeu!

bar

Cugetare

Prin ascultarea Lui, chiar şi omeneşte vorbind, Hristos S-a ridicat pe Sine Primat al Bisericii, al lumii, şi al istoriei omenirii.

Căci nimeni nu poate fi un conducător desăvîrşit pînă ce nu a trecut prin şcoala ascultării.

Adam şi-a pierdut autoritatea şi stăpînirea asupra lumii zidite şi asupra elementelor naturii în chiar clipa cînd s-a arătat neascultător faţă de Dumnezeu. Avva Moise a zis:

«Ascultarea naşte ascultare: cînd cineva ascultă de Dumnezeu, atunci şi Dumnezeu ascultă de el».

Vădit este aşadar că Dumnezeu îl ascultă pe om mult mai mult decît omul însuşi îl ascultă pe Dumnezeu, dacă ne gîndim cît de mult păcătuieşte omul faţă de poruncile lui Dumnezeu în fiecare zi! Trebuie aşadar să fie limpede pentru oricine că Dumnezeul Cel Veşnic ne ascultă pe noi, cei atît de stricăcioşi, mult mai mult decît îl ascultăm noi pe El! Pe cei care mai avem cît de cît o conştiinţă acest lucru trebuie să ne umple de ruşine şi de spaimă. Cînd Sfintul Eutropie era torturat împreună cu cei doi prieteni ai lui, el se ruga lui Dumnezeu astfel: «Ajută-ne şi nouă precum i-ai ajutat robului Tău Teodor Tiron». Deodată pămîntul s-a cutremurat şi Domnul Cel ascultător S-a înfăţişat înconjurat de îngeri, împreună cu Sfintul Teodor. Domnul le-a spus celor chinuiţi:

«Chinuiţi fiind voi, Eu de faţă am fost, văzînd feţele voastre şi răbdarea voastră. Numele voastre Eu le scriu în Cartea Vieţii».

bar

Luare aminte

Să luăm aminte la Stăpînul Hristos la Cina cea de Taină:

  • La cum a ales El pîinea şi vinul, această hrană obişnuită a omului, şi prin ea a instituit legătura Lui cu Biserica pînă la sfîrşitul veacurilor, pe cea văzută şi pe cea nevăzută;
  • La cum Cina cea de Taină se păstrează şi pînă acum, şi va fi păstrată pînă la sfîrşitul veacurilor în Taina împărtăşirii;
  • La cum în fiecare zi, şi în fiecare ceas, undeva în lume, un preot sfinţeşte totdeauna pîinea şi vinul şi le primeşte pe ele în însuşi Trupul şi însuşi Sîngele lui Hristos.

O, minunată şi tainică vedere ochilor noştri este aceasta!

bar

Predică

Despre iubirea aproapelui – „Dar este mai de folos pentru voi să zăbovesc în trup” (Filipeni 1 : 24).

Înflăcărat de dragostea lui Dumnezeu, Sfîntul Apostol Pavel recunoaşte, în Epistola sa către Filipeni, că lui moartea îi este cîştig, deoarece viaţa lui este a lui Hristos.

Dragostea lui Pavel pentru Hristos îl atrage către dorirea morţii, pentru ca astfel să se afle cît mai aproape de Hristos cît mai curînd posibil, dar, de cealaltă parte, drgostea lui faţă de credincioşi îl obligă să rămînă în trup.

Totuşi, nu două iubiri sînt acelea care împart inima Apostolului în două direcţii diferite; ci una şi aceeaşi iubire este, care deschide înaintea lui două comori de aur şi pietre scumpe. Una este viaţa cea binecuvîntată în împărăţia Cerurilor; iar cealaltă este bogăţia sufletelor credincioşilor de pe pămînt.

Comoara cea cerească sporeşte prin adăugarea la ea a comorii celei pămînteşti; o comoară se revarsă în cealaltă.

Ca să grăbească la cer, Aposolul şi-o doreşte, atras de iubire şi de răsplată; ca să rămînă pe pămînt, el vede că este de folos, atras de iubire şi de datorie. Cînd omul muritor, fraţilor, vede că este mai important să rămînă în trup din dragostea pentru fraţii lui, cum să ne mai mirăm atunci că Dumnezeul Cel veşnic a ştiut aceasta înaintea apostolilor, văzînd că este mai important să vină în Trup pentru salvarea omenirii decît să rămînă în afară de el, în împărăţia cea duhovnicească?

Oare nu ne lămureşte pe deplin această mărturisire a lui Pavel către filipeni toată taina întrupării Fiului lui Dumnezeu ?

Acolo, în ceruri, se află adevărata împărăţie a lui Hristos şi adevărata viaţă a lui Hristos, în care nu are nici o amestecare mizeria şi păcatul de pe pămînt. Dar dragostea Fiului lui Dumnezeu pentru oameni a socotit că este absolut necesar să vină în trup pe pămînt cu oamenii. Cu adevărat, mulţumitori să-i fim Apostolului Pavel că arătîndu-ne gîndul sufletului lui, ne-a arătat taina venirii lui Hristos şi a locuirii lui în trup, printre oameni, pe pămînt.

O, Stăpîne, minunat eşti Tu între Sfinţii Tăi!, Si numai Ţie se cuvine slava şi mulţumirea în veci, Amin!

vinieta

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Proloagele de la Ohrida și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s