11 februarie – Sf. Mc. Vlasie (ocrotitorul și tămăduitorul animalelor domestice; vindecător al bolilor de gât ), Sf. Mc. Gheorghe din Kratovo; Sf. Împ.Teodora (Proloagele de la Ohrida)

11 Februarie

• Pomenirea Sfântului Sfinţit Mucenic Vlasiesf_mc_vlasie

Sfântul Vlasie s-a născut în provincia Capadociei. Încă din copilărie el era temător de Dumnezeu şi blând. Pentru aceste virtuţi, a fost ales episcop al cetăţii Sevastia (din Armenia). Vlasie a fost un mare luminător al vieţii creştineşti în această cetate păgână. La vremea unor grele prigoniri ale creştinilor, Sfântul Vlasie a stat în mijlocul turmei sale, întărind-o şi cercetând pe toţi mucenicii lui Hristos de prin închisori, între care se afla şi slăvitul Eustratie. Când aproape toţi creştinii din Sevastia au fost fie ucişi, fie s-au ascuns de frica prigoanelor, bătrânul Vlasie s-a retras în Muntele Argheos şi s-a sălăşluit acolo într-o peşteră. Fiarele îl simţeau că este sfânt şi se adunau în jurul lui, iar el le mângâia. Dar prigonitorii l-au aflat pe sfânt în locul lui îndepărtat şi l-au târât la judecată. Pe drum, Sfântul Vlasie a vindecat un tânăr căruia i se oprise un os în gât. La rugămintea unei văduve care plângea şi-l ruga cu lacrimi să facă rugăciune ca să-şi afle porcul ei pe care îl răpise un lup, Sfântul porunci cu rugăciunea lupului să ducă porcul înapoi ceea ce se şi făcu. Siniştrii judecători îl torturară bestial pe Sfântul Vlasie: cu biciuiri şi cu ruperea cărnii trupului cu dinţi de fier. Dar prin tăria credinţei lui în Hristos, Sfântul Vlasie, chiar din mijlocul acestor chinuri, aduse pe mulţi păgâni la Hristos. Şapte femei şi doi copii fură aruncaţi după aceea să zacă în temniţă alături de el. Femeile au fost ucise mai întâi prin tăierea capului, apoi fură decapitaţi şi Sfântul Vlasie cu cei doi copii. Sfântul Vlasie a luat mucenicia pentru Hristos la anul 316. Oamenii se roagă Sfântului Vlasie pentru sănătatea animalelor din gospodărie şi păzirea lor de răpirea de către fiarele sălbatice, în apus el mai este chemat în ajutor şi pentru toate bolile de gât.

• Pomenirea Sfântului Mucenic Gheorghe din Kratovosf_mc_gheorghe_kratovo

Gheorghe era de neam sârb, din oraşul Kratovo. El era lucrător în argint de meserie, iar în inimă şi cuget era creştin credincios şi evlavios. Gheorghe avea optsprezece ani când turcii au încercat să-l facă să treacă la islam. Gheorghe a rămas însă tare ca diamantul. Turcii l-au schingiuit în multe feluri iar la sfârşit l-au ars pe rug. El a murit pentru frumoasa credinţă creştină în ziua de 11 februarie 1515, în oraşul Sofia din Bulgaria, în timpul domniei Sultanului Selim şi s-a mutat la locaşurile cereşti unde se bucură de slava cea nepieritoare.

• Pomenirea Sfintei Teodorasf_teodora

Teodora a fost împărăteasă, soţia răului Împărat Teofil, luptătorul împotriva icoanelor. După moartea lui Teofil, Teodora a luat comanda Imperiului, domnind împreună cu fiul ei, Mihail al III-lea. La Sinodul din Constantinopol din anul 842 după Hristos, ea a restabilit cultul cinstirii sfintelor icoane. Cu această ocazie s-a instituit Sărbătoarea Duminicii Ortodoxiei, care este prima Duminică din Sfântul şi Marele Post. Această sfântă şi merituoasă femeie creştină, cinstitoare a Sfintei Biserici Ortodoxe, şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu în ziua de 11 februarie a anului 867 după Hristos. Acele zile de izbândă a ortodoxiei asupra tuturor ereziilor au fost timpul când, prin minunata purtare de grijă a lui Dumnezeu, Sfinţii Chiril şi Metodie au fost trimişi ca misionari creştini la popoarele slave.

bar

Cântare de laudă la cinstirea sfintelor icoane

Cui te închini tu, creştine,

Când înaintea icoanelor te pleci

Şi cu evlavie le săruţi?

Înaintea Unului Domn Dumnezeu

Făcătorul a toate mă închin,

Cu tot sufletul, cu toată inima, şi cu tot cugetul meu.

Căci muritor sunt şi pe El în această viaţă

Nu sunt vrednic să-L văd,

De aceea sfintei icoane care pe El îl închipuie

Mă închin.

Pe cine cinsteşti tu cu atâta evlavie, creştine,

Când icoana o săruţi?

Pe Însuşi Domnul şi Mântuitorul meu,

Căruia cu evlavie picioarele şi mâinile I le sărut.

Cum şi pe ale sfinţilor îngeri şi ale Maicii lui Dumnezeu,

Şi ale tuturor sfinţilor.

Căci muritor sunt şi cu neputinţă îmi este

În această viaţă eu aievea să-i văd,

De aceea sfintele lor icoane

Eu cu dragoste le cinstesc,

Spre mântuirea sufletului meu.

bar

Cugetare

Materia în sine nu este rea, aşa cum cu răutate au cugetat ereticii manihei şi unii filozofi. Nu numai că materia nu este rea, dar materia nici nu este singurul canal prin care se propagă răul; ci în măsura în care materia este un canal, adică un mijloc de propagare a binelui sau a răului, aşa este şi spiritul.

Lucrurile materiale sunt triste şi uneori chiar înspăimântătoare doar din cauza păcatelor omului, materia în sine însă nu este păcătoasă.

Căci dacă ar fi fost aşa, ar mai fi instituit Mântuitorul Taina Sfintei Împărtăşiri cu pâine şi cu vin? Şi ar mai fi numit El pâinea însuşi Trupul Său, iar vinul, însuşi Sângele Său? Dacă materia ar fi în sine rea, cum s-ar mai putea boteza atunci oamenii cu apă? Cum ar mai fi poruncit Sfântul Apostol Iacov ca bolnavul să fie uns cu untdelemn? Cum ar mai rămâne Sfânta Aghiazmă nestricată şi cum şi-ar mai păstra ea puterile vindecătoare? Cum ar mai avea atunci putere Sfânta Cruce a lui Hristos? Cum ar mai fi transmis chiar veşmântul Lui puterea care a vindecat-o pe femeia cu scurgere de sânge? Cum ar mai putea face sfintele moaşte ale sfinţilor şi sfintele icoane atâtea minuni nenumărate şi atâta bine oamenilor, minuni şi bine care vin din chiar Împărăţia Harului? Prin urmare, cum li s-ar putea face atâta bine oamenilor prin ceva rău? Nu, fraţilor. Materia niciodată nu este rea în sau prin sine.

bar

Luare aminte

Să luăm aminte la Stăpânul Hristos, Bunul Neguţător, Care a venit în această lume ca să negustorească, dând şi luând:

  • ca să-şi dea osteneala Sa spre a aduna roadele bogate ale bucuriei acestei osteneli;
  • ca să Se dea pe Sine la umiliri, la scuipări, la loviri, la răniri, la împungeri, la răstignire, spre a deschide larg oştilor credincioşilor Săi uşile slavei celei cereşti;
  • ca să-Şi dea Trupul, spre a mântui multe suflete aflate printre mulţimile de popoare.

bar

Predică

Despre judecata după trup şi judecata după duh – „Voi judecaţi după trup”  (Ioan 8: 15).

Aşa le-a spus Atotştiutorul Stăpân răilor evrei: „Voi judecaţi după trup”. Căci ei prinseseră o femeie săvârşind adulter şi voiau să o omoare cu pietre din cauza păcatului ei cu trupul. Dar Stăpânul s-a uitat la sufletul femeii şi a văzut că el încă mai poate fi mântuit şi schimbat şi a adus-o la pocăinţă şi apoi i-a dat drumul. Căci şi de săvârşise fapta adulterului, totuşi sufletul ei nu era cu totul adulter. Pe când fariseii pururea erau adulteri cu inima şi ştiau cu viclenie să ascundă acest păcat, să nu-l condamne, ci să condamne numai adulterul cu fapta, şi numai atunci când cei care îl comiteau erau prinşi în fapt.

Oamenii duhovniceşti judecă după duh, iar oamenii trupeşti, după trup.

Chiar şi astăzi, evreii, pedepsiţi şi împrăştiaţi printre celelalte neamuri, tot aşa judecă, după trup. Căci ei nu vor să fie duhovniceşti şi să judece duhovniceşte, după duh, ci doar exterior, după Legea scrisă pe hârtie sau în natură. Căci, dacă ei ar fi învăţat să judece faptele după duh, ei L-ar fi recunoscut imediat pe Stăpânul Iisus că este Mesia şi Mântuitorul. Să fim deci cu băgare de seamă, fraţi creştini, să nu judecăm după trup.

Să ne păzim a judeca prea degrabă pe acela care din nebăgare de seamă cade în păcat, ori a lăuda prea degrabă pe acela care cu fapta îndemânatic este să nu păcătuiască înaintea oamenilor, dar care cu inima zace în iadul păcatelor. Să ne păzim de greşeală, să nu cumva să judecăm oamenii şi lucrurile după impresiile simţurilor noastre, ci să ne străduim a judeca lucrurile duhovniceşte, adică prin Duhul.

Căci iată suntem fii ai Duhului şi ai Luminii, căci cu toţii suntem botezaţi.

O, Stăpâne Iisuse Hristoase, învaţă-ne pe noi şi călăuzeşte-ne pe noi să nu judecăm niciodată după trup, ci pururea după duh. Căci Ţie se cuvine toată slava şi mulţumirea în veci, Amin!

vinieta

→ Vezi și: Acatistul Sf. Mc. Vlasie, ocrotitorul animalelor domestice (text)

Acest articol a fost publicat în Proloagele de la Ohrida și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s