29 ianuarie – Pomenirea aducerii moaștelor Sf.Mc. Ignatie Teoforul; Sf. 7 Mc. din Samosata; Sf. Cuv. Lavrentie de la Peșterile din Kiev (Proloagele de la Ohrida)

29 Ianuarie

• Pomenirea aducerii moaștelor Sfântului Sfinţitului Mucenic Ignatie Teoforul

Sărbătoarea principală a Sfîntului Ignatie este cea de pe 20 decembrie, dar astăzi ignatiesărbătorim aducerea sfintelor sale moaşte de la Roma, unde a suferit mucenicia, la Antiohia, unde mai înainte fusese întîistătător. Cînd Sfîntul Ignatie a fost chemat la Roma înaintea împăratului Traian pentru a da socoteală de credinţa sa, el a fost însoţit în călătorie de un număr de cetăţeni din Antiohia care nu au voit să-1 lase singur în aceasta pe Arhipăstorul lor iubit. Nevoind cu nici un chip să se lepede de credinţa sa şi socotind toate ofertele şi onorurile împăratului ca pe un nimic, Sfîntul Ignatie fu aruncat la fiare, în Marele Circ (Circus Maximus) al Romei. Fiarele 1-au sfîşiat pe Sfîntul, care şi-a dat sufletul în mîinile lui Dumnezeu. Iubiţii săi creştini şi cetăţeni ai Antiohiei au adunat cu grijă sfintele oase ale sfîntului şi le-au dus la Antiohia unde le-au îngropat cu cinste. Dar cînd persanii au capturat Antiohia în veacul al şaselea, moaştele Sfîntului Ignatie au fost duse din nou la Roma.

• Pomenirea celor şapte mucenici din Samosata : Roman, Iacob, Pilotei, Iperechie, Aviv, Iulian şi Parigorie

Aceştia cu toţii au luat mucenicia în Samosata, sub împăratul Maximilian, în anul 297 după Hristos. Pilotei şi Iperechie erau aristocraţi, iar ceilalţi erau tineri fii de nobili. Păgînii i-au schingiuit sălbatic, zdrobindu-le oasele mari cu ciomege şi bătîndu-le piroane în capete. Dar ei au suferit mucenicia cu vitejie şi acum se veselesc cu bucurie nepieritoare.

• Pomenirea Sfintului Cuvios Lavrentie de la Peşterile din Kiev

Lavrentie şi-a ales viaţa de zăvorit pe viaţă, urmînd exemplul nevoitorilor de mai înaintea sa Isaac şi Nichita. Cu harul şi cu ajutorul lui Dumnezeu, el s-a luptat cu atenţie împotriva atacurilor diavoleşti care se abătuseră asupra celor doi înaintaşi ai săi. Prin multe şi aspre nevoinţe, rugăciuni şi cugetări la Dumnezeu, Lavrentie a ajuns la măsuri mari. El a aflat, facînd silă asupra unui diavol înfricoşat, că dintre cei 118 părinţi care locuiau în Lavra Peşterilor doar 30 puteau să alunge afară demoni. Lavrentie a trecut la Domnul în anul 1194 după Hristos.

.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.

Cântare de laudă la Sfîntul Ignatie Teoforul 

Moartea cea amară a lui Hristos a tocit boldul morţii

Şi pe vecie a curmat spaima omului de moarte.

Mulţimea sfinţilor morţii lui Hristos i-au urmat

Fără teamă, fâră plîngere şi fără strigăte.

Ci cu bucurie ei la moarte grăbeau

ignatie

Căci înaintea ei vedeau feţe de îngeri şi raiul.

Sfîntul Ignatie la Roma a călătorit,

Iar pe drum se ruga Dumnezeului Celui Viu

Precum fiul se roagă de părinţii săi

Ca fiarele cu adevărat să-l sfîşie, să nu-l cruţe.

De aceea Dumnezeu ruga I-a îndeplinit-o

Şi iată că, deşi sfîşiat, Sfîntul rămîne viu, viu cu adevărat.

Pînă în ziua de azi el este înaintea Mesei celei Cereşti

Pîinea cea dulce în chinuirile pentru Hristos coaptă.

Sfîntul Ignatie, viteazul Teofor,

Tuturor chinuiţilor de-a lungul veacurilor vitejie le aduce.

Sînt două suferinţe, nu pot fi decît două:

Ori pentru păcat, ori pentru dreptate.

Suferinţa din păcat este fără nădejde,

Dar suferinţa pentru dreptate este bucurie fără nici umbră de durere.

Ca lumina ce străbate prin rouă curcubeului

Aşa bucuria, prin lacrimi şi suferinţă liniştită

Străluceşte de pe faţa mucenicului,

Ca însuşi Raiul lui Hristos;

Căci Hristos însuşi întăreşte sufletele mucenicilor.

.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.

Cugetare

Cu cît creşte omul în cunoaşterea duhovnicească şi în curăţirea inimii, cu atît vede mai bine adîncul în care se află, şi cu atît îi par mai depărtate înălţimile la care luptă să ajungă. Cînd un astfel de om, adevărat uriaş duhovnicesc, aflîndu-se pe patul de moarte, i-a auzit pe ucenicii săi lăudîndu-1 pentru nevoinţele lui, el a început să plîngă şi a zis: «Copii, eu nici măcar nu am pus început nevoinţelor». Cînd Sfîntul Ignatie Teoforul zăcea în temniţă cu trupul ferecat în lanţuri, el scrise către efeseni: «Eu nu vă scriu vouă ca şi cînd aş fi ceva, deşi zac aici înlănţuit pentru Hristos; căci eu încă nu m-am desăvîrşit pe mine. De abia acum încep să mă desăvîrşesc, şi vă grăiesc vouă ca unor povăţuitori ai mei».

.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.

Luare aminte

Să luăm aminte la Stăpînul Hristos şi la simplitatea purtării Lui:

  • La simplitatea purtării lui cu pescarii, dar şi cu fariseii şi cărturarii;
  • La simplitatea răspunsurilor Lui către fiecare şi a felului în care intră în casele tuturor celor care Il cheamă la ei;
  • La simplitatea purtării Lui din care radiază puternic toată Măreţia împărătească a Lui.

.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.:.:.:.:.:.:.:.:.:..:.:.

Predică

Despre desăvîrşirea care vine prin împlinirea voii lui Dumnezeu – „Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M-a trimis pe Mine şi să săvîrşesc lucrul Lui” (Ioan 4:34).

Ce mîntuitor exemplu de viaţă ne pun înainte aceste cuvinte! Cel Care are o astfel de putere, înţelepciune şi stăpînire ne spune nouă că nu a venit în lume să facă voia Sa ci voia Tatălui, şi că nu a venit să săvîrşească lucrarea Sa, ci lucrarea Tatălui! Pe cînd noi, măcar că sîntem slabi ca nişte pînze de păianjen, tot timpul ne scoatem înainte voia noastră iar unii dintre noi, chiar şi lucrarea noastră ! Deşi Fiul este întocmai cu Tatăl, precum însuşi zice în altă parte: Tatăl şi cu Mine una sîntem (loan 10:30), El totuşi spune că a venit în lume să facă voia Tatălui Său şi să săvîrşească lucrul Tatălui Său. El spunea aceasta nu ca să arate micimea Lui de Fiu faţă de Tatăl, căci Ei Doi sînt de o fiinţă, ci ca să arate iubirea Lui cea mare de Fiu faţă de Tatăl, şi să ne dea nouă exemplul de cum trebuie să-L iubim şi noi pe Tatăl, dacă vrem să ne facem fii ai Lui: trebuie adică să facem şi noi voia Lui, şi să săvîrşim lucrul Lui. Toată nenorocirea vieţii noastre vine din aceea că nu vrem să facem voia Celui Care ne-a trimis în lume. Iar voia Lui nu o facem pentru nu-L iubim. Căci oricine iubeşte pe cineva, vrea să facă voia aceluia, însuşi Stăpînul a spus-o: De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele (loan 14 :15). Prin ce altceva îşi poate arăta Stăpînul Hristos iubirea faţă de Tatăl Său, dacă nu prin aceea că împlinşete voia Tatălui Său? Şi prin ce altceva ne putem arăta noi iubirea faţă de Stăpînul Hristos lisus Cel răstignit pe Cruce pentru noi, dacă nu prin împlinirea poruncilor Lui? Voia noastră, fraţilor, este înşelătoare ca o umbră. Să nu ne luăm după ea, căci vom pieri. Să ne luăm mai curînd după voia Iubitorului de oameni Dumnezeu, Care ştie cel mai bine ce este bine pentru noi.

O, Preasmerite şi Iubitorule de oameni Doamne, învaţă-ne pe noi să facem voia Ta. Căci a Ta este slava şi mulţumirea în veci, Amin!

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Proloagele de la Ohrida și etichetat , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s