Cugetarea a II-a – Hristosul Balcanic

Hristosul Balcanic este totuna cu cel Ierusalimitean, cu cel Sinait şi cu cel cândva European.  crossCăci El unul este. Hristosul Balcanic este Hristosul din Balcani, în drama Balcanică a vieţii, în îmbrăcăminte Balcanică, în cântecul şi simbolistica Balcanică, în suspinele şi lacrimile Balcanice, în mormintele sângerânde, în învierea Balcanică. El se întruchipează în toţi sfinţii Balcanici: În binecinstitorii împăraţi, în binecredincio­asele împărătese şi în purtătorii de Dumnezeu patriarhi şi preoţi; În preacuvioşii şi vărsătorii de lacrimi călugări ai Sfântului Munte, pustnici, rugători, zăvorâţi, duhovnici şi făcători de minuni; În împăraţii şi voievozii Romani care au apărat Constantinopolul şi Ierusalímul de musulmani; În júpanii, craii, cnejii şi despoţii Sârbi care au apărat Sfânta Cruce, adică dreapta credinţă, credinţa pravoslavnică, de musulmani, de mongoli şi de ereticii Latini; În mucenicii cu Coroană, în mu­cenicii ţărani şi meşteşugari, în mucenicii cu omo­foare arhiereşti şi epitrahile preoţeşti, în mucenicii cu straie de voievod şi cu rase monahale; În muceniţa Zlata şi-n nenumăratele fecioare muceniţe de peste veacuri şi veacuri; În mucenicul Gheórghe Kratovaţ, argintarul, şi în nenumăraţii mucenici meşteşugari de peste veacuri şi veacuri; În Patriarhul mucenic Gavriíl al Péciului, în diaconul mucenic Avvacúm, în igumenul Paísie de la Târnovo şi igumenul Athanásie de la Mănăstirea Sfântului Nicolae, traşi în ţeapă în Kalemegdan, în preacuvioşii mucenici ai Sfintei Lavre din Peloponnez, şi-n ceilalţi mucenici fără de număr, de peste veacuri şi veacuri; În preacuvioşii mu­cenici din Sfântul Munte, pe care fericitul Acáchie îi binecuvintează pentru nevoinţa muceniciei, şi în preacuvioşii mucenici din Sfântul Munte care au fost săgetaţi şi măcelăriţi de vii de către ereticii Latini, în mucenicii din Stára Zagóra, şi-n ceilalţi mulţi mu­cenici, de peste veacuri şi veacuri; În preacuvioa­sele noastre maici – Sfânta Paraschevì, Evghénia Împărăteasa, Evfimía şi celelalte, în preacuvioşii noştri părinţi – Sfântul Próhor, Gavriíl, Ioán, Ioachím, Cli­ment, Náum, Nectárie, Ioasáf, Vasílie al Ostrógului, Pétru al Korişei, Ioanníchie al Déviciului, şi ceilalţi cuvioşi fără de număr de peste veacuri şi veacuri; În nevoitorii pustnici ai peşterilor Balcanice din Péci, Muntenegru, Ohrida, Albánia, Peloponnez, Târnova, Studéniţa, Morava, de peste veacuri şi veacuri. În sfinţitul mucenic şi cel întocmai cu Apostolii Cósma Albanezul şi în cei fără de număr mucenici din părţile mării, ale Dalmáţiei şi Bósniei, care au pătimit din pricina ereticilor Latini, în temniţele Dúbrovnicului, chinuiţi sau otrăviţi pentru Hris­tos, de peste veacuri şi veacuri. Ar trebui oare să ne oprim? De-abia am început înşiruirea. Cine-i va numi pe toţi? Cine-i va număra pe toţi? Sânt oştiri de mucenici şi de muceniţe, de dincolo de Thessa­loníc şi până peste Dunăre, de la Marea cea Albastră şi până la Marea cea Neagră. Oştiri de multe milioane de sfinte suflete ale dreptslăvitorilor, pe care nu le poate cuprinde nici un calendar pământesc şi sânt înscrise numai în calendarul ceresc, în Cartea vieţii celei veşnice. Toţi aceştia sânt batjocoriţi, scuipaţi şi bătuţi de vrăjmaşii Sfintei Cruci, precum Hristos de Evrei. Toţi şi-au purtat crucea pe Golgothà lor, cu cunună de spini pe cap şi înconjuraţi de ură din toate părţile, îmbrăcaţi ca în spini, fiind lepădaţi de lume prin poarta morţii ca unii ce sânt cei mai de pe urmă şi fiind primiţi în cealaltă parte de mâna cea bună a lui Hristos ca unii ce sânt cei mai dintâi. Cu adevărat, ei au fost cei mai de pe urmă de partea aceasta a porţii morţii, dar cei mai dintâi de cealaltă parte. Întru numele lui Hristos au pătimit ei din Răsărit până în Apus, dar tot în numele lui Hristos au biruit şi Răsăritul, şi Apusul – Răsăritul în chipul Islamului Turcesc şi al politheismului Mongol, iar Apusul în chipul papismului eretic. La locul muceniciei, ei s’au simţit mai presus de călăii lor: înaintea călăilor Răsăriteni – deasupra Răsăritului, iar înaintea călăilor Apuseni – deasupra Apusului. Nici unul dintre ei nu şi-a îndreptat gân­durile spre cele ce ţin de geografie, pentru a spune: Sântem între Răsărit şi Apus. Ci toţi şi-au înălţat gândurile şi inima drept către ceruri, către Adevărul veşnic, pentru care au pătimit. Şi cu tot duhul şi cu tot sufletul lor au stat mai presus – mai presus de Răsărit şi de Apus.

vinieta

(Sf. Nicolae Velimirovici – „Mai presus de Răsărit și de Apus”, în traducere din limba sârbă de Pr. Alexandru Cotoraci, Ed. Predania, București, 2008, http://www.predania.ro)

Acest articol a fost publicat în Mai presus de Răsărit și de Apus (VIII Cugetări) și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s